"Nu pot să mi te scot din minte", cânta Kylie Minogue. Şi chiar dacă cântăreaţa şi actriţa australiană nu vorbea în mod direct de cântecul său, care pare atât de uşor de memorizat, acest lucru nu l-a împiedicat să intre în capul a milioane de persoane din toată lumea, pentru a nu-l mai putea scoate decât cu mare dificultate. Ce aveau deci în comun, toate aceste persoane? Faptul de de fi infectate de acelaşi virus : "fredonarea" sau"jingelul". Subiecţii atinşi de această boală prezintă dificultăţi de concentrare, se simt frustraţi şi prezită tendinţa de a cânta sau fredona fără măcar să îşi dea seama. Acest ultimul simptom, s-a dovedit în mod particular, extrem de contagios şi a contribuit la propagarea maladiei mai sus numite.

Pe vremuri, germanii numeau drept "urichelniţă" ("ohrwurm") o persoană măgulitoare. În zilele noastre, expresia înseamnă literal "vers după ureche", şi reprezintă la figurativ modul în care o melodie intra în canalul auditiv pentru a-şi face cuibul.

Expresia germană a fost transpusă literal de cealaltă parte a Canalului Mânecii drept "earworm" (viermele urechii). Spaniolii văd mai degrabă în "rengaine" un "cântec lipicios" ("cancion pegadiza"). Iar portughezii îl numesc "gumă de mestecat pentru ureche" ("chiclete na oreha"). Acesta rămâne lipit în ureche ore sau chiar zile întregi.

La italieni, nu prea ştim cum să calificăm acest tip de intruziune muzicală : nimic mai mult decăt o muzică asurzitoare care nu mai vrea să iasă din cap, "musique entêtante" la francezi sau cântec enervant "canzone tormentore" pentru italieni. Aceasta explică de ce Naţiunile Unite au recunoscut muzica care este difuzată în buclă, drept un mijloc de tortură... Dar atunci, cum mă pot debarasa de această melodie care îmi suna în cap ("chodzi mi po glovie"), se întreabă pe bună dreptate polonezii?

Vivian Rumpler