În aşteptarea câştigării competitiei, rutele sunt multiple, dar au multe elemente comune. Mai întâi, educaţia academică : licenţă în comunicare, master în relaţii internaţionale, master complementar în afaceri europene, apar foarte frecvent. Un model tip, adesea îmbunătăţit de un sejur în străinătate, de tip Erasmus. Pentru Ana Vork, tânără juristă estoniană, a face un master complementar în drept european la Bruxelles "a fost foarte important" : "acesta mi-a fost de folos pentru a face un stagiu la Comisia Europeană, şi este un atuu esenţial pentru concursurile pe care le voi susţine pentru ocuparea unui post într-o funcţie publică europeană".

Utile semnale de alarmă

Pentru Paolo Sergio, tânăr diplomat italo – ceh al Institutului de Studii Europene al Universităţii Libere din Bruxelles, trebuie să fi atent la câteva semnale de alarmă : "Colegiul din Brugges seamănă în multe privinţe cu marile universităţi americane (Ivy League) : plăteşti pentru contactele pe care le ai, pentru a-ţi forma o reţea. Reţelele sunt utile dar la sfârşit, când eşti tânăr diplomat, fără experienţă, reţeaua nu îţi foloseşte la nimic. Decât dacă reuşesti la concurs. Şi trebuie să reuşeşti".

Un al doilea punct este "cârligul" care îţi va permite să prinzi primul vagon aflat în mers, pentru a intra în mediul european. "Că aceasta se întâmplă în sfera instituţională sau făcând lobby, în grupuri de reflexie, ori într-un ONG, trainingurile şi stagiile reprezintă o etapă indispensabilă pentru a-ţi face un loc în galaxia bruxeleuropeană".

"Aceasta poate fi o experienţă genială sau foarte plictisitoare, în funcţie de responsabilul cu care lucrăm", spune Ana. "În principiu, dacă demonstrăm un comportament proactiv, putem ajunge să ne ocupăm de proiecte foarte interesante", continuă Paolo. Stagiarul se pregăteşte prin urmare, cu mai multă sau mai putină rapiditate pentru perioada "de după stagiu". Care pentru mulţi înseamnă întoarcerea în ţara de baştină, unde va fi considerat drept un "etern stagiar" : "unul din colegii mei de cameră s-a reînscris la un master complementar, iar altul este la cel de-al treilea stagiu", spune cu amărăciune Cedric, francez care urmează un master la Institutul European din Bruxelles. Alţii, precum Paolo şi Ana, îşi pregătesc cu conştinciozitate concursul mult aşteptat.

Tinerii din Est au prioritate

Aderarea progresivă de noi ţări membre, sporeşte concurenţa între tinerii europeni la Bruxelles. Faptul de a privilegia, în instituţii, funcţionarii noilor state membre are un impact în recrutarea "tinerilor ". "De ce am refuzat cabinetul [cabinetul Comisarului ceh]? Pentru că doreau să mă angajeze mai ales pentru competenţele mele lingvistice, spune Paolo. În cabinete, nu se primesc decât stagiari care au naţionalitatea comisarului ". Ana întăreşte această afirmaţie "Eu nu spun niciodată că sunt şi belgiană. Ca şi estoniană, am de o sută de ori mai multe şanse de a fi selecţionată în mult mai multe instituţii".

Apare o ruptură între tinerii diplomaţi ai vechilor şi noilor state membre? Încă nu am ajuns acolo, dar "a fi francez, belgian ori german, este mai putin vandabil decat dacă am avea altă naţionalitate", ironizează Cedric. Pentru tinerii din ţările din Est, perspectivele pe care le oferă Bruxelles sunt incomparabile cu cele pe care le-ar avea la ei acasă.

mcarreiradacruz