Dosarul, botezat cu numele de cod "Gorila" de către un expert anonim al Serviciul de Informaţii slovac (SIS), dezvăluie relaţiile dintre grupul financiar Penta şi responsabili politici din anii 2005-2006, în timpul guvernului de dreapta al lui Mikuláš Dzurinda. A fost constituit din ascultări telefonice efectuate într-un apartament, scena unei conspiraţii unde reprezentantul Penta, Jaroslav Haščák, s-a întâlnit de mai multe ori de exemplu cu Jirko Malchárek, ministrul Economiei la vremea respectivă, şi cu Anna Bubeníková, fosta directoare a Fondului Patrimoniului Naţional.

Întregul caz se bazează pe transcrierea acestor înregistrări. Se vorbeşte despre cifre, milioane de coroane, care urmează să fie plătite unor anumiţi politicieni sau unor partide pentru privatizarea întreprinderilor de stat, în special în domeniul energiei şi transporturilor.

Documentul "Gorila" este o fereastră deschisă spre măruntaiele politicii slovace, care poate conduce pe oricine la concluzia că politicienii sunt doar valeţi ai oamenilor de afaceri, care le atribuie sarcini oferindu-le în schimb recompense. Este o scufundare în adâncurile "capitalismului mafiot" de care toată lumea ştie, dar de care puţini au o imagine concretă.

Autenticitatea dosarului, sau cel puţin a unei părţi din dosar, este coroborată de un număr din ce în ce mai mare de informaţii publicate, deşi Penta afirmă că este doar un păienjeniş de minciuni, şi cere, ameninţând că depune plângere, ca dosarul să fie scos de pe toate site-urile unde a fost pus la dispoziţia publicului. Dar, în 11 ianuarie, guvernul Ivetei Radičová a revocat-o pe Bubeníková, admiţând astfel că lua dosarul foarte în serios. Primul ministru a găsit chiar o versiune în arhivele guvernului.

Un conflict între generaţii

Dacă poliţia va reuşi să scoată la iveală sistemul organizat de mită şi spălare de bani, scena politică slovacă va fi atât de zguduită încât nicio piatră a clădirii nu va fi cruţată. Acesta este unul dintre motivele evidente pentru care ancheta nu a dat până acum niciun rezultat, deşi poliţia a avut dosarul între mâini pentru prima dată în 2006, atunci când ascultările telefonice erau recente şi apoi cu trei ani mai târziu. Ea l-a şters după aceea.

Dar situaţia era atunci total diferită, deoarece la vremea respectivă publicul nu era informat despre existenţa acestui dosar. Astăzi, primul ministru Iveta Radičová a cerut preşedintelui Ivan Gašparovič ca serviciile de informaţii să ridice secretul asupra acestui dosar, în timp ce ministrul de Interne, Daniel Lipšič, îndeamnă publicul să dea dovadă de vigilenţă faţă de politicienii care ar dori să întârzie ancheta sau să o ascundă sub preş.

Dezbaterea publică în jurul acestui scandal a cutremurat deja scena politică slovacă. Şi este foarte probabil că această afacere va afecta rezultatele alegerilor anticipate [din 10 martie]. Dintre toate partidele, SDKÚ [centru dreapta] riscă să fie cel mai sancţionat, deoarece liderii săi, Mikuláš Dzurinda şi Ivan Mikloš, sunt adeseori citaţi în circumstanţe compromiţătoare.

Celelalte partide se străduiesc, în diferite măsuri, să-şi exprime indignarea şi să convingă opinia că, de data aceasta, ei iau în serios lupta împotriva corupţiei. Două noi formaţiuni politice de dreapta, mai ales, profită de pe urma acestui scandal, deoarece liderii lor nu intraseră încă în politică în 2006. Este vorba despre Libertate şi Solidaritate (SaS), condus de Richard Sulík, şi de partidul Oamenii Obişnuiţi, care numără foarte puţini membri şi are pe lista lui câteva celebrităţi cu tendinţe mai ales conservatoare.

Scandalul "Gorila" deschide un conflict latent între generaţii, cu o generaţie mai tânără, majoritar de dreapta, care îşi aştepta de mult vremea. SaS este suspectat de a fi la originea publicării pe internet a dosarului care circulă de ani de zile în mediile politic şi de afaceri.

Niciun erou

Dar ceea ce-i conferă dosarului un caracter special este că nimeni nu mai îl poate controla, aproape niciun actor nu mai iese din el nepângărit. Nici chiar mass-media, care astăzi hărţuieşte politicienii. Într-adevăr, s-a dovedit că, din 2009 încoace, dosarul a circulat prin redacţiile câtorva ziare orientate spre dreapta, fără ca vreunul din acestea să-i dea atenţie. Jurnalistul slovac de origine canadiană, Tom Nicholson, care îl studiase cu sârguinţă, a făcut turul acestor redacţii, pentru a le convinge să publice ceea ce descoperise. În zadar.

Trebuie totuşi precizat că situaţia presei slovace nu este uşoară. Adeseori, pe baza unei plângeri din partea unui politician sau unui om de afaceri, tribunalele din ţara lor – spre deosebire de omologii lor cehi – condamnă publicaţiile la o amendă grea, pentru imprecizii fie ele şi minore într-un articol de investigaţie care ar fi în rest absolut veridic.

Dosarul "Gorila" este deosebit de preţios din cauza naturii explozive a acestor rapoarte, care trasează portretul unui întreg sistem corupt. Numai o voinţă politică, foarte târzie şi venind mai ales din partea SaS-ului, a lăsat cale liberă jurnaliştilor. Prudenţa lor iniţială, dacă nu chiar laşitatea lor, se potriveşte perfect cu istoria aceste ţări dominată de un cartel format din politicieni, oameni de afaceri şi instituţia judiciară. Dar toate acestea se pot schimba odată cu organizarea unei mari dezbateri publice.

Europa, o temă uitată

Este prea devreme pentru a avea o idee despre impactul pe care dosarul "Gorila" îl va avea asupra alegerilor. Dar putem spune că un singur lucru, cel puţin, este sigur: tema-cheie a relaţiei cu Europa a fost alungată din campania pre-electorală. De la căderea guvernului Iveta Radičová a apărut o alianţă a partidelor pro-europene care depăşeşte spectrul politic (de la partidul de stânga Smer, al lui Robert Fico, până la unele partide tradiţional de dreapta). Dar astăzi, o nouă etichetă desemnează această alianţă. Sulík o numeşte "coaliţia gorilei", ceea ce înseamnă că este o alianţă de vechi structuri corupte.

Noua generaţie politică de opoziţie este alcătuită din partide de dreapta, foarte anti-europene şi cu puternice tendinţe populiste. Precedentul Poloniei, cu "afacerea Rywin", un imens scandal de corupţie care a decimat elita politică a vremii şi a permis fraţilor Kaczyński să preia puterea, sau cel al Ungariei, unde publicarea înregistrării unei declaraţii a primului ministru de stânga de la vremea aceea, Ferenc Gyurcsány, în care el a rostit cuvintele "am minţit de dimineaţa până seara", l-a adus la putere pe Viktor Orbán, nu sunt foarte încurajatoare . În ambele cazuri, politica anti-corupţie a noilor lideri a degenerat rapid în poziţii autocratice.