Alegeți o limbă
În pofida aşteptărilor şi a părerii principalelor partide politice, liderilor religioşi şi cercurilor de afaceri, elveţienii au votat cu 57% pentru interzicerea minaretelor în ţara lor. Problema, ridicată de Uniunea Democratică Centrală (UDC), a fost supusă alegătorilor deoarece partidul populist strânsese suficiente semnături pentru a organiza un referendum de iniţiativă populară.
"Musulmanii din Elveţia nu merită nedreptatea acestui vot-sancţiune inspirat de frică, fantasme şi ignoranţă", reacţionează Le Temps, precizând că alegătorii au votat împotriva minaretelor şi nu împotriva moscheilor. "Toţi alegătorii nu sunt împotriva Islamului, ci împotriva a ceea ce ei interpretează ca fiind o supra-reprezentare a islamului în viaţa naţională".
Pentru politologul Michael Hermann, alegătorii au protestat în primul rând împotriva migraţiei şi a globalizării "percepute ca o ameninţare faţă de identitatea tradiţională elveţiană". Cauzele acestei forme de "rasism rezultând dintr-o mândrie naţională rănită" ar fi, după Tageszeitung, consecinţa problemelor cu secretul bancar, a falimentului Swissair şi a colapsului altor simboluri ale identităţii elveţiene, ca şi a "felului ruşinos", în care Gaddafi a tratat ţara în afacerea ostaticilor elveţieni din Libia.
Vizibilitatea problematică a musulmanilor în Europa
"Sunt importante mai ales consecinţele indirecte ale referendumului şi impactul lor asupra climatului social în Elveţia", subliniază Neue Zürcher Zeitung, care vede referendumul ca „o cale de evacuare”. Este un "Nu" islamiştilor care sunt capabili să recurgă la violenţă. "Credinţa musulmanilor, imaginea lor despre femei şi fanatismul lor cu adevărat existent au suscitat o contra-greutate şi ar fi fatal de a nu lua în considerare acest disconfort în faţa alterităţii", analizează cotidianul de limbă germană.
Iar acest disconfort nu este prezent numai în Elveţia. "Fiecare ţară europeană are simbolurile sale sau subiectele sale pentru a ţinti musulmanii", reaminteşte Tariq Ramadan în The Guardian. "În Franţa, este vorba de văl sau burka, în Germania de moschei, în Marea Britanie,violenţa, caricaturi în Danemarca, homosexualitatea în Olanda, şi aşa mai departe". În timp ce "ţările şi cetăţenii europeni trec printr-o adevărată şi profundă criză de identitate, noua vizibilitate a musulmanilor este problematică şi înfricoşătoare", constată intelectualul şi universitarul elveţian.
"Rezultatul acestui referendum este o mare surpriză, scrie Rzeczpospolita, pentru că teama şi aversiunea faţă de islam circulă în afara curentului majoritar". De fapt, constată cotidianul varşovian, "elveţienii arată că integrarea musulmanilor este principala problemă socială şi de civilizaţie a Europei" dar "nu au putut trimite acest semnal decât printr-un referendum al cărui rezultat este o interzicere similară celor care pot fi găsite în ţările musulmane intolerante".
Un neopopulism transeuropean
Până acum, adaugă Liberation, "nici un guvern de pe continent nu a rezolvat în mod satisfăcător relaţiile sale cu religia musulmană, care face totuşi parte din peisajul european". Întrucât xenofobia şi ura de imigranţi oferă "o bază electorală unor formaţiuni populiste care se dezvoltă în toată Europa".
"Este un al patrulea val naţional populist după cel postbelic, cel din în anii 1960, rămas limitat, şi cel al extremei-dreapta din anii 1980 precum a Frontului Naţional în Franţa sau Vlaams Blok în Flandra", analizează Jean-Yves Camus, specialist al populismelor europene. "Refuzând să fie asimilate cu extrema-dreaptă şi, desigur, cu neo-fascismul, aceste formaţiuni promovează un ultraliberalism "libertarian" - mai puţine impozite, mai puţine reguli, mai puţine ajutoare sociale - şi un program dur anti-musulman, în numele luptei împotriva multi-culturalismului".
Deja, Partidul Libertăţii al lui Geert Wilders, în Olanda sau Partidul Poporului danez şi-au anunţat intenţia de a organiza referendumuri similare. Iar în Italia, vice-ministrul Infrastructurilor şi Transporturilor din Liga Nordului Roberto Castelli, a numit referendumul din Elveţia "mesaj de civilizaţie", şi a propus introducerea crucii în steagul naţional, spentru a afirma identitatea creştină a Italiei.PentruLa Repubblica, acest tip de iniţiativă ar stimula "ideea că libertatea religioasă poate fi supusă unui referendum. Ca şi cum drepturile fundamentale ar putea fi supuse judecăţii schimbătoare a unei majorităţi la un moment dat..."
Având în vedere acest fenomen, spune Liberation, "există o singură strategie posibilă", "favorizarea, pe baze laice stabilite de mult timp, apariţiei unui Islam european, fidel credinţei sale şi aclimatizat culturii drepturilor omului. Elveţia tocmai i-a întors spatele, spre marele beneficiu al integriştilor din toate taberele".
