Nu există nicio îndoială: ţara trebuie să rămână în zona euro. Orice altă perspectivă ar fi o tragedie. Faptul că unii compară dificultăţile societăţii de astăzi cu cele ale unui faliment necontrolat arată un anumit grad de superficialitate politică. O politică serioasă ar fi cea care, în afara alegerilor partizane, ar putea ţine cont şi de nuanţe. "Clivajul" este un prost sfătuitor. Comparativ cu această noţiune, a fi "înăuntru sau în afara" zonei euro nu este întrebarea cea bună. Răspunsul oricărui cetăţean conştient este "înăuntru". Dar adevărata întrebare este: dincolo de severitatea sa inadmisibilă,noul plan de austeritate care ne este impus de creditorii noştri, cu tot ce are de bine şi de rău, ne va permite să ieşim din criză sau este cel mai scurt drum spre falimentul necontrolat?
În definitiv, ni se cere o devalorizare internă extremă care, în contextul actual al economiei noastre, va avea mai multe efecte negative decât pozitive. Mai în general, fiecare plan economic fără durabilitate socială, cu un faliment necontrolat şi o populaţie activă lovită de şomaj, nu poate nici stabiliza şi nici stimula economia, şi cu atât mai puţin a construi un model nou şi productiv întors spre exterior. "Se golesc roţile de aur" cu o uşurinţă incredibilă, asigurând în acelaşi timp că, astfel, maşina va merge mai repede în 2012 sau 2013. Dar când se spune acest lucru celor care au condus ţara în această fundătură, ei răspund: "Ei bine, daţi-ne o alternativă!", ca şi cum soluţia lor ar fi viabilă şi serioasă.
Mi-e foarte teamă că, având în vedere contextul discuţiilor cu celelalte ţări membre, nu există nicio soluţie. Responsabilităţile sistemului dominant sunt imense. Chiar şi acum, după doi ani, nu există încă niciun plan realist de ieşire din criză care să poată fi susţinut de către întreaga clasă politică. Troica ni-l aduce pe tavă şi noi negociem pe degeaba... Pe de altă parte, există şi o responsabilitate a Europei. Germanii au "tras prea mult sforile". Planul lor este de aşa natură încât nici Grecia, nici orice altă ţară europeană nu îl va putea suporta. În curând, Germania va fi cea care va avea o problemă! Noi trebuie în scimb să suportăm acest plan. Schimbările în "planul de salvare al Greciei" sunt inevitabile, cu noi intervenţii asupra datoriei, împrumutului [al UE şi FMI] şi a luptei împotriva recesiunii...
Zona euro
Timp pentru a permite Greciei şi Portugaliei să dea faliment
Wolfgang Münchau critică astăzi,în cronica semnată în fiecare luni în Financial Times, "ignoranţa şi aroganţa" politicienilor Europei care intră în "al cincilea an de recesiune". După aprobarea parlamentului grec de a obţine reduceri bugetare de încă 3.3 miliarde de euro în schimbul unui al doilea plan de salvare în valoare de 130 de miliarde, el prezice -
Va veni o perioadă de calm, dar după câteva luni va deveni clar că reducerea salariilor şi a pensiilor grecilor va fi înrăutăţit depresiunea. Politicienii Europei vor afla de asemenea că, într-un astfel de mediu pustiu, chiar şi un scop redus de privatizări este nerealist. PIB-ul grecesc a scăzut cu 6% în 2011, şi continuă să scadă la o rată similară anul acesta. Şi este probabil că vor fi cerute în curând alte runde de reduceri bugetare.
Unii spun că ar fi mai bine să obligăm Grecia să iasă de acum din zona euro, şi să folosim fondurile pentru a salva Portugalia. Eu nu sunt de acord. Eu personal cred că cel mai bine ar fi să se recunoască starea disperată a ambelor ţări, să fie lăsate amândouă să intre în incapacitate de plată în interiorul uniunii monetare, şi apoi să se folosească un plan de salvare suficient de sporit pentru a le ajuta să se reconstruiască, şi pentru a proteja restul statelor în acelaşi timp. [...] Va fi foarte scump. Dar a ignora realitatea încă doi ani ar fi catastrofic.