Cu chipuri tensionate, participanţii la şedinţă schimbă câteva saluturi inhibate înainte de a se sprijini de pereţi. De parcă le-ar fi fost teamă să se aşeze pe scaunele dispuse în cerc, ca pentru o terapie de grup. Sau, poate le e greu să admită, că, prăbuşindu-se sub greutatea datoriilor, sunt pur şi simplu disperaţi.
Când interlocutoarea lor intră în sală, atmosfera rece se destinde un pic. Este ora 18, la Ekpizo, centrul de ajutorare pentru datornicii Greciei, aflat în centrul Atenei, centru care se ocupă de cei care nu reuşesc să o scoată la capăt. “De mai bine de un an şi jumătate aud aceleaşi cuvinte”, mărturiseşte Lila Linardatou, care lucrează la Ekpizo. Juristă, ea încearcă să dea sfaturi celor care doresc să negocieze o păsuire de la bănci.
“Scopul nostru este să evităm ce e mai rău”, spune ea. Peste 6 000 de persoane s-au adresat deja centrului Ekpizo, unde jurişti, psihiatri şi psihologi – toţi voluntari – încearcă să-i liniştească pe cei care, sub greutatea crizei, încep să cedeze.
Minutele trec şi participanţii se destind puţin. Ei toţi aduc un mozaic de experienţe care ilustrează formele diferite şi variate pe care le poate lua supraîndatorarea.
Patru oameni s-au sinucis
Consumatori care se servesc de un card de credit pentru a aproviziona un altul, capi de familie care s-au îndatorat “până în gât” când au avut probleme de sănătate şi care nu au mai reuşit să-şi revină, oameni care trăiesc în impas aşteptând o ieşire care nu vine niciodată.
“Situaţia este insuportabilă. Societăţile de credit ne sună de până la zece ori pe zi şi ne ameninţă”, povesteşte Konstantinos Venerdos, care a trebuit să iasă la pensie de curând, din motive de sănătate.
“Am făcut o cerere de înţelegere amiabilă, dar băncile mă ignoră. Am doar 5 euro în buzunar pentru a ajunge la sfârşit de lună şi mă cuprinde panica. Mă gândesc din ce în ce mai des la sinucidere pentru a sfârşi cu toate astea. Dar mă gândesc şi la fiul meu. Ce se va alege de el, dacă eu îl abandonez?”, spune el.
Alţii au trecut la fapte. “Patru membri ai grupului s-au sinucis deja în ultimele luni şi alte zeci rezistă doar datorită medicamentelor. Trebuie făcut ceva pentru a nu mai fi şi alte victime”, spune neliniştită Mikela Christodoulou, o altă angajată de la Ekipzo.
Teama de stradă
Supuşi unui stres insuportabil, cei care se adresează centrului Ekipzo au şi probleme de sănătate reale, cel mai des ca rezultat al suferinţei psihologice, mai ales probleme cardiace şi de stomac…
“Tocmai mi-au diagnosticat un ulcer, povesteşte Dimitri. Nu am datorat niciodată o drahmă în toată viaţa mea. Astăzi nu mai reuşesc să rambursez împrumutul” continuă acest fost comerciant, care nu vrea să-şi dea numele de familie. În plină criză economică, a fost nevoit să-şi închidă magazinul anul trecut.
Şedinţa de psihoterapie nu caută vinovaţi, dar împărţirea responsabilităţilor trebuie făcută: “Recunosc că am intrat într-o spirală fără sfârşit. Foloseam un card pentru a aproviziona un altul, explică Mario, un funcţionar. Cu toate aceste propuneri ispititoare ale băncilor, am ajuns să am până la 20 de carduri diferite. Dar salariul meu a fost redus de mai multe ori, şi acum mi-e teamă să nu mă regăsesc în stradă”.