Știri Uniunea Europeană
Ierusalem-Est, noiembrie 2009 :punerea primei pietre a coloniei Nof Tzion (AFP)

Este momentul să facem ceva la Ierusalim

Preşedinţia suedeză a UE propune ca cei 27 să recunoască Ierusalimul de Est ca fiind capitala unui viitor stat palestinian. Această idee, căreia Israel i se opune cu tărie, ar pune totuşi frână unei situaţii periculoase, consideră cotidianul Expressen din Stockholm.

Publicat pe 8 decembrie 2009 la 15:24
Ierusalem-Est, noiembrie 2009 :punerea primei pietre a coloniei Nof Tzion (AFP)

Motivele de discordie dintre Suedia şi Israel s-au succedat toamna aceasta. Totul a început cu un articol senzaţional semnat Donald Bostrom [jurnalist şi scriitor suedez] în Aftonbladet, despre un presupus trafic de organe palestiniene orchestrat de către Israel. O acuzare pripită şi profund necinstită, cert, dar faptul că Israel a încercat să o folosească în politica sa externă a reflectat de asemenea o lipsă de măsură şi de bun-simţ din partea statului ebraic.

Carl Bildt [ministrul suedez de Externe] a adăugat apoi gaz pe foc exprimându-şi sprijinul faţă deraportul Goldstone asupra crimelor de război comise în timpul luptelor din iarna trecută în Gaza. Vice-ministrul israelian de Externe, Danny Ayalon, a umflat imediat subiectul ameninţând să retragă ambasadorul Israelului din Suedia. În ultimele săptămâni, o a treia criză a apărut în relaţiile Suedia-Israel : acesta îl acuză pe Carl Bildt de a încerca să impună UE o nouă politică asupra chestiunii Ierusalimului.

A rupe cu tăcerea

De fapt, acuzaţia este fondată. În timpul preşedinţiei suedeze a UE aceasta a declarat pentru prima dată cu voce tare că Ierusalimul va trebui să devină capitala a două state. Şi din moment ce nici o ţară europeană nu cedează intensei campanii de lobby desfăşurată de Israel, această cerere revine în discuţie la întâlnirea miniştrilor de externe de la Bruxelles [Decembrie 8]. Dintre toate punctele de fricţiune dintre Carl Bildt şi adversarii săi israelieni, acesta este pe departe cel mai important. Soluţia celor două state depinde de Ierusalim. Iar situaţia din Ierusalimul de Est este de ce în ce mai critică.

Newsletter în limba română

Israelul consideră că noua politică a Uniunii Europene anticipă tratativele care ar trebui să urmeze. În realitate, Israelul este cel care anticipă. De la ocuparea Ierusalimului de Est în 1967 şi anexarea care a urmat în 1980, el a făcut totul pentru a consolida imaginea Ierusalimului de "veşnică şi indivizibilă capitală a Israelului". Un număr tot mai mare de israelieni, că fac parte sau nu din "establishment", îşi dau seama că această poziţie nu ţine şi că o împărţire a oraşului este inevitabilă.

Dar, în aşteptarea unui acord de pace care nu vine, încercuirea Ierusalimului de Est continuă. Iată de ce restul lumii trebuie să protesteze. Nu avem nevoie de noi tratative, care nu vor fi în continuare decât diversiuni, atâta timp cât dreapta va guverna Israelul şi palestinienii vor rămâne divizaţi. Ceea ce este necesar, este ca lumea să îndrăznească să pună piciorul în prag cu privire la problema Ierusalimului.

Faptul că Israelul a îngheţat construirea de noi colonii este lipsită de sens cât acest îngheţ exclude regiunea cea mai importantă dintre toate. Uniunea Europeană ar trebui să ridice secretul privind rapoartele sale anuale [pregătite de consulatele europene din Israel] asupra situaţiei alarmante în Ierusalimul de Est, şi să rupă tăcerea. Dacă Carl Bildt reuşeşte să convingă ţările europene de a solicita cu voce tare o divizare a Ierusalimului, el îşi va fi semnat astfel principala contribuţie în calitate de ministru de Externe.

OPINIE

Pentru distrugerea mitului sionist

"Insistenţa perversă cu care încercăm să identificăm un judaism universal unui minuscul capăt de teritoriu este disfuncţională din multe puncte de vedere". Este ceea ce afirmă Tony Judt, directorul Institutului Remarque din New York, în paginile ziarului Financial Times. Citând lucrarea controversată a universitarului israelian Shlomo Sand, "Comment le peuple juif fut inventé"(Cum a fost inventat poporul evreu), care desfiinţează mitul sionist al unui popor omogen pe plan etnic şi religios, Judt apără o nouă idee despre Israel, care nu ar fi sinonim cu o "revendicare exclusivă a identităţii evreieşti". Căci aceasta din urmă "reduce toţi cetăţenii şi rezidenţii care nu sunt evrei la un statut de rangul doi".

Tony Judt respinge o soluţie la problema palestiniană care ar trece prin două State, ceea ce nu ar face decât să "conforteze Israelul în iluziile sale etnice" şi ar invita diaspora evreiască din America de Nord şi Europa să ia distanţă faţă de Statul evreu; acesta din urmă ar fi astfel constrâns să "recunoască că are limite" ca şi "să-şi facă prieteni noi, de preferinţă printre vecini". Această acţiune, comparabilă cu ceea ce a făcut comunitatea irlandeză din Statele Unite atunci când a îngheţat contribuţiile financiare căttre IRA în anii 90, ar juca rolul de frână la "exclusivimul etnic şi la prejudecăţile naţionale", o etapă în plus pe calea rezolvării acestui "imbroglio israelo-palestinian", paralizat de către problema etnică.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect