Alegeți o limbă
A mers mai bine decât mulţi au crezut. Suedia a asigurat o preşedinţie serioasă a Uniunii Europene, flexibilă şi atentă, şi a nu a comis nicio greşeală majoră. Procesul decizional a funcţionat bine, chiar dacă cei care au luat deciziile nu au părut foarte inspiraţi. Programul de la Stockholm [asupra cooperării poliţiei, judiciare şi problemelor de imigrare], strategia pentru Marea Balticăşi noile reglementări asupra supravegherii pieţelor financiare europene au fost adoptate. Nu a fost întocmit niciun acord asupra modalităţilor de mobilitate a pacienţilor, dar Islanda şi-a depus candidatura pentru aderare la UE, litigiul de frontieră între Croaţia şi Slovenia a fost rezolvat, şi un nou capitol se va deschide în negocierile dintre Europa şi Turcia. Extinderea UE nu este complet împotmolită, ceea ce este destul de pozitiv.
Cea mai mare reuşită a Suediei este fără îndoială însă intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pe 1 decembrie. La cancelariatul suedez se repetă cu voce joasă ceea ce preşedintele ceh Václav Klaus, chiţibuşar de renume, a lăsat să scape când în sfârşit a binevoit să semneze, fără tragere de inimă, tratatul. "Fără acest tip, niciodată n-aş fi semnat", a spus acesta. Tipul în cauză este Fredrik Reinfeldt, primul ministru suedez. A fost deştept din partea lui că a reuşit să-şi păstreze sângele rece şi să fie atent să nu-l tachineze pe Klaus pe această temă, ceea ce permite acum Uniunii Europene să introducă noi reguli ale jocului. În speranţa că Uniunea va deveni mai eficientă şi un pic mai deschisă.
Cu alte cuvinte, Suedia are mai multe progrese la activul ei. Sloganul învechit pe care îl adoptase era totuşi de rău augur şi a corespuns, cel puţin parţial, cu această preşedinţie a UE. "Să afruntăm provocarea", zicea acesta. Pare chiar mai mult "pe defensivă" în limba engleză - "Taking on the challenge" - şi este, în orice caz, mult mai puţin energic decât cei trei "E" care conduseseră Suedia în timpul preşedinţiei din 2001 : " Enlargement - extindere, Environment - Mediu, Employment - Locuri de muncă".
Stockholm ar fi putut ridica vocea
Fredrik Reinfeldt a adus UE capacitatea lui de a asculta. Dar numirea noului preşedintele al Consiliului European şi al Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe [Herman Van Rompuy şi Catherine Ashton] a marcat o lipsă reală de inspiraţie. Procesul de desemnare a fost corect gestionat, dar a fost lipsit de entuziasm şi voluntarism. Ar fi meritat să fie mai bine pregătit şi s-a terminat mai puţin bine decât ar fi trebuit.
Dar a asculta nu este suficient. Incertitudinile cu privire la direcţia în care UE ar trebui să se îndrepte sunt mari, şi se simte urcând la suprafaţă vechiul naţionalism european. Reticenţele de a revizui politica agricolă a Uniunii s-au întărit în timpul semestrului care s-a încheiat iar acum şi "spleenul" europenilor faţă de extindere s-a generalizat. Suedia ar fi trebuit să profite mai mult de şansa ei de a ridica vocea asupra acestor aspecte importante care afectează viitorul Europei.
Ceea ce lipseşte, este o conducere suficient de inspirată. Dar preşedinţia suedeză a UE trece totuşi cu o notă corectă. Iar dacă Suedia reuşeşte să menţină coeziunea europeană şi să contribuie în mod constructiv la negocierile de la Copenhaga asupra climei, poate va avea chiar dreptul la o menţiune.
