În "Ghidul autostopistului galactic", Douglas Adams reprezintă Pământul ca un fel de supercomputer conceput de o inteligenţă superioară pentru a elucida problemele eterne ale universului. În scopul de a determina competenţele şi gradul de evoluţie a Omenirii, această inteligenţă superioară extraterestră îi supune deci fără încetare probleme complicate în cadrul unor protocoale experimentale complexe.

Dacă ipoteza lui Douglas Adams ar fi corectă, şi anume că acesta este motivul profund al existenţei Omului, felul în care am gestionat criza euro ne situează probabil în coada clasamentului interplanetar în materie de inteligenţă. De mai multe luni, zona euro trece prin aceleaşi faze ale acestui program experimental, de fiecare dată mai repede şi de fiecare dată mai panicată.

Şapte faze constante

Faza 1: ţările din zona euro constată că măsurile luate până în prezent nu sunt deloc suficiente, că cerinţele de lichidităţi sunt semnificativ mai ridicate decât se aştepta, că situaţia este şi mai critică decât dorim să admitem. Ceea ce ne aduce la...

Faza 2: se organizează un summit, care trebuie neapărat să conducă la o soluţie sau cel puţin la un progres decisiv spre o ieşire din criză. Ni se aminteşte că situaţia este extrem de gravă, că nu avem dreptul la o a doua şansă, că trebuie să ne rupem de tabuurile noastre mentale. Pentru a ne face bine văzuţi şi pentru a fi pe placul presei, ne facem că vorbim "realpolitik". De unde necesitatea presantă a...

Faza 3: sunt luate măsuri severe de austeritate – reduceri dureroase, programe drastice – menite să ne dea înapoi frâiele datoriei şi să ofere garanţii pentru rambursare. O tranziţie foarte naturală către...

Faza 4: politicienilor le pare foarte rău că trebuie să aplice rigoarea, dar trebuie totuşi să fie apreciată voinţa lor de a pune în aplicare măsuri nepopulare. Noi nu vom mai trăi peste mijloacele noastre de acum înainte. Bursele de valori respiră uşurate, statele îndatorate se simt umilite, ţinute în lesă, dar în cele din urmă acceptă ceea ce toată lumea consideră ca fiind o mare victorie şi un progres decisiv. Dar foarte repede, trecem la...

Faza 5: economiştii subliniază că reducerile drastice şi alte măsuri de austeritate vor încetini considerabil economia. Economiile din zona euro sunt foarte slăbite, dacă nu chiar pe marginea prăpastiei. Perspectiva unei recesiuni îi îngrijorează pe toţi laolaltă, şi ajungem la...

Faza 6: împotriva tuturor aşteptărilor, agenţiile de rating împărtăşesc acest punct de vedere. În ciuda măsurilor drastice de austeritate, acestora nu le place întorsătura luată de evenimentele. Nu le place chiar deloc, şi de aceea acestea nu văd altă alternativă decât să scadă din nou previziunile şi notele unui mare număr de state şi de bănci din zona euro. Ceea ce ne conduce la...

Faza 7: degradarea notelor induce natural un nou val de majorare a costurilor şi cheltuielilor legate de deblocarea de noi credite şi punerea în aplicare de noi măsuri. Încrederea se fărâmiţează în zona euro, mai ales în ţările îndatorate. Multe bănci sunt în situaţii grele. Devine treptat evident că măsurile luate până în prezent nu sunt suficiente, şi chiar departe de a fi, că nevoile de lichidităţi sunt mult mai ridicate decât se credea, că situaţia este mai critică decât vrem să admitem ...

În acest sens, tocmai am trecut din nou prin faza 1, şi putem trece direct la faza 2: trebuie să convocăm un nou summit...

Ca un hamster în roata lui

Greu de spus dacă acea inteligenţă superioară care a imaginat pentru noi această serie de experienţe este astăzi amuzată sau deprimată de rezultatele noastre. Fără îndoială ea priveşte cu indiferenţă cum Omenirea, şi în special zona euro, foloseşte întotdeauna aceleaşi mijloace pentru a încerca să scape de soarta ei, ca un hamster în roata lui. Ca un hamster, ea doar accelerează cursul evenimentelor şi agravează problema ţinându-se crispată întotdeauna de aceleaşi reflexe.

Fără îndoială această inteligenţă superioară se plictiseşte deja atât de puternic încât a decis pur şi simplu să condimenteze experienţa mărind stresul celor doi principali cobai. Primului (Nicolas Sarkozy) ea îi impune o campanie electorală deosebit de grea, celui de-al doilea (Angela Merkel), un scandal care conduce la expulzarea unui preşedinte federal inofensiv, înlocuit cu un altul dotat cu o personalitate mult mai complexă.

Poate vom auzi în curând propuneri mai radicale şi mai voluntare în favoarea salvării zonei euro. Poate că Greciei i se va sugera să-şi vândă Chinei locul ei în Campionatul European de Fotbal. Alţi experţi europeni ar putea eventual propune de exemplu să dăm Marea Britanie în schimbul Chinei.

Mulţi oameni sunt evident dispuşi să dea o mână de ajutor Greciei. Cu condiţia, desigur, ca grecii să dea dovadă de bunăvoinţă şi să-şi ia, de exemplu, angajamentul să pună totalitatea ţării, forţa sa de muncă, întreaga ei economie, în fine, în serviciul creditorilor săi, în vecii vecilor. Poate că Europa îşi va fonda propria ei agenţie de rating sau va crea o agenţie de rating însărcinată cu notarea agenţiilor de rating.

Dar oricum, romanul lui Douglas Adams nu elucidează întrebările universului. Dimpotrivă: supercomputerul Pământ este distrus pentru a face loc unei autostrăzi hiperspaţiale. În cazul crizei euro, astfel de măsuri ar fi bine înţeles exagerate.