"Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu cu siguranţă datorez aplecarea spre presă existenţei postului de Radio Europa Liberă. Pentru că fără Europa Liberă sau Radio France Internationale, Vocea Americii, BBC şi Deutsche Welle n-aş fi ştiut că există alternativă", scrie Marina Constantinoiu, în deschiderea unui articol consacrat unui post de radio mitic.

Într-un demers excepţional, Jurnalul Naţional se alătură campaniei demarate de Institutul român pentru istoria recentă (IRIR) şi promovează campania de strângere de semnături, şi de fonduri, pentru aducerea în ţară a arhivelor postului de radio de la München, aflate la Institutul Hoover, Statele Unite.

Căci, dacă "ce se petrecea în urmă cu peste 20 de ani în România ţine deja de manuale: de jurnalism, de istorie, de manipulare etc", trebuie să recunoaştem că "*existenţa postului de radio Europa Liberă era refuzul nostru de a ne izola. Era modul nostru de protesta la adresa cenzurii. Era disidenţa noastră zilnică, la ore fixe, marcată cu semne dintre cele mai variate pe nişte aparate de radio devenite ele însele simbol al rezistenţei: Selena, Gloria sau VEF.

Nu cred că istoria României din a doua jumătate a secolului trecut poate fi studiată şi înţeleasă făcându-se abstracţie de fenomenul numit Radio Europa Liberă (REL). Şi de aceea arhiva Europei Libere trebuie să fie accesibilă şi românilor*". Citiţi mai departe în articolul original...