Alegeți o limbă
Se întâmpla cu un an înainte de criză. În 2007, la Valencia, pe coasta de est a Spaniei, şampania curgea gârlă. Regiunea, scăldată de apele blânde ale Mediteranei, sărbătorea cea de-a 32-a Cupă a Americii. Astăzi, portul, care a servit drept bază pentru celebra competiţie navală internaţională şi a costat regiunea 1.8 miliarde de euro, este pustiu. Hangarele care adăposteau echipele de iahting sunt abandonate, aşteptând de aproape cinci ani să fie întrebuinţate din nou.
Valencia, mult timp citată drept un model de bună gestionare economică de către Partidul Popular (PP, conservator), care guvernează regiunea din 1995, este astăzi arătată cu degetul. Pentru datoria ei, aproape 20% din PIB-ul său, cea mai mare în Spania. Pentru deficitul ei, de 4.6% în 2011. Şi pentru "utilizarea abuzivă a fondurilor publice", care a marcat ultimul deceniu, potrivit economistului Vicent Soler, originar din regiune.
Cupa Americii este doar un exemplu al somptuoaselor cheltuieli în jurul unei politici de "mari evenimente", pe care de fapt guvernul regional încearcă să "le reducă", cum explică vice-preşedintele regiunii, José Ciscar, interogat de cotidianul Le Monde.
La Ciudad de las Artes y las Ciencias, loc de căsătorii, în loc de altceva
La Ciudad de las Artes y las Ciencias, complex cultural ambiţios proiectat de arhitectul Santiago Calatrava pe malul râului Turia, a costat contribuabilii1.3 miliarde de euro şi acum a ajuns să fie lăcaş de căsătorii, pentru a recupera ceva din investiţie. Circuitul urban de Formula 1, cu ai săi 5.4 km lungime, 14 metri lăţime şi douăzeci şi cinci de viraje, a necesitat investiţii în valoare de 90 de milioane de euro, plus taxa anuală pentru organizarea campionatului Europei, de 20 milioane de euro, potrivit presei, şi care angajează Valencia până în 2014. La Benidorm, parcul de distracţii tematic Terra Mitica, inaugurat în 2000, a costat aproape 400 de milioane de euro; regiunea încearcă să se descotorosească de el pentru 65 de milioane, în timp ce un plan social ameninţă posturile a peste jumătate dintre angajaţii acestuia.
"În ultimii zece ani, am ales să ne îndatorăm pentru a putea concura cu celelalte regiuni", se justifică Ciscar. "Am construit 500 km de drumuri, 420 şcoli şi 8 spitale în opt ani, precum şi zeci de staţii de epurare. Iar marile evenimente au avut o rentabilitate socială evidentă, au permis crearea de 271 000 de locuri de muncă şi au atras 69 de milioane de vizitatori din 1998 încoace".
Sindicatele nu sunt deloc de acord cu această interpretare. "Ni s-a vândut o societate din carton şi astăzi s-ar dori să punem cheltuielile excesive în spinarea statului bunăstării", denunţă Secretarul General al Uniunii Generale a Muncitorilor (UGT) din Valencia, Conrado Hernandez, care a condus într-o lună patru manifestaţii împotriva planurilor de austeritate. Amputarea salariilor funcţionarilor, reducerea drastică a numărului de întreprinderi publice, creşterea taxelor universitare şi a preţului cantinei şcolare: măsurile nu mai trec.
"Venitul pe locuitor, cu 12% mai mic decât media naţională"
Potrivit Institutului de Cercetări Economice din Valencia(IVIE), "marile evenimente" reprezintă 13% din datoria actuală a regiunii, estimată la aproape 20 de miliarde de euro. "În spatele aparenţelor de bogăţie şi a exceselor, acest model economic superficial ne-a sărăcit, subliniază Vicent Soler, profesor de Economie Aplicată de la Universitatea din Valencia. Astăzi, venitul pe cap de locuitor este cu 12% mai mic decât media naţională, pe când cu cincisprezece ani în urmă Valencia se încadra în media spaniolă".
În timpul creşterii economice, sectorul construcţiei a reprezentat până la 14% din locurile de muncă din regiune, în timp ce Valencia fusese cunoscută până atunci mai ales pentru industria ei. Sectoarele textil, al jucăriilor, marochinăriei, al marmurei, ceramicii sau metalurgiei nu mai sunt decât umbra a ceea ce erau. Din cauza delocalizărilor spre Asia şi Europa de Est, dar şi pentru că "o mare parte din capitaluri au fost reinvestite în sectorul construcţiilor, acolo unde câştigurile erau uşor de obţinut", explică preşedintele Confederaţiei întreprinderilor din Valencia, José Vicente Gonzalez. "Mulţi antreprenori şi-au neglijat întreprinderile".
Valencia, pe buza prăpastiei
Cele două bănci de economii regionale, Bancaja şi CAM, au căzut de asemenea în capcana balonului imobiliar. Din cauza situaţiei lor delicate, Bancaja a fuzionat cu Bankia, fosta Caja Madrid, iar CAM a fost naţionalizată de către Banca Spaniei, ca şi banca centenară şi legată de burghezia locală, Banco de Valencia. "În materie de acordare de credite, puterea de decizie nu mai este în Valencia", conchide economistul Francisco Perez, cercetător al IVIE.
Valencia se află astăzi în pragul falimentului. Cele trei agenţii de rating, Moody's, Fitch şi Standard & Poor's au clasat datoria acesteia în categoria "obligaţiuni toxice". În decembrie 2011, guvernul spaniol a trebuit să sară în ajutorul Valenciei, pentru a o ajuta să reînnoiască un credit de 123 de milioane de euro, la Deutsche Bank, ajuns la scadenţă.
"Dacă sistemul de finanţare nu se schimbă iar guvernul nu ajută regiunea, situaţia nu se va putea susţine în starea actuală", spune domnul Perez, care se îndoieşte de capacitatea Valenciei de a îndeplini obiectivul de deficit. "Veniturile regiunii nu acoperă nici măcar costurile de sănătate şi educaţie". Fiesta pare într-adevăr să se fi sfârşit în Valencia.
Deficit
Pariul forţat şi periculos al lui Rajoy
Pe 2 martie, ziua semnării Pactului bugetar la Bruxelles între 25 dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, primul ministru spaniol Mariano Rajoy a anunţat omologilor săi că deficitul ţării sale pentru 2012 va fi de 5.8 % din PIB în loc de 4.4%, cât se angajase iniţial pe lângă autorităţile europene. Potrivit ziarului El Periódico,
Rajoy a ajuns să fie pragmatic [...] cu reducerile, impozitele, oscilaţiile pensiilor şi reforma pieţei muncii, el ia ceva riscuri. Este vorba despre decizii controversate, dar este clar că el consideră că, pe termen mediu, acestea vor fi pozitive. [...] Rajoy are patru ani înaintea lui.
Cotidianul din Barcelona consideră că acesta a luat "o decizie necesară, deci judicioasă", dar care, în faţa UE, reprezintă "o problemă de credibilitate" pentru Spania:
Cu UE, este diferit. [...] Aici nu există o marjă de patru ani. Este sigur că politica BCE pentru a facilita furnizarea de lichidităţi băncilor ajută la finanţarea deficitului. Dar pot veni furtuni. Bundesbank l-a atacat pe Mario Draghi, criza grecească, încă nerezolvată, ne poate încă sări în cap, iar Portugalia nu arată prea bine. [...] Aceste schimbări sunt dăunătoare reputaţiei Spaniei. [..] Acesta este motivul pentru care prima de risc a Spaniei, care era mai bună decât cea a Italiei de când cu criza din august trecut, şi-a inversat tendinţa [344 de puncte pentru Spania faţă de 334 pentru Italia în 7 martie]. Rajoy a făcut ceea ce era corect şi inevitabil... dar de asemenea periculos.
