Vitrină anunţând solde înainte de închiderea definitivă a unui centru comercial la Edimbourg (Marea Britanie), martie 2009. Foto : Jerome Lorieau.

Trezorierii Uniunii îşi pierd capul

Trebuie să regularizăm şi mai mult pieţele financiare din Europa? La această întrebare, miniştrii de finanţe europeni sunt divizaţi. Vechea Europă continentală este favorabilă în timp ce Londra, Dublin şi cele câteva noi ţări membre din Est se opun.

Publicat pe 3 iunie 2009 la 13:09
Vitrină anunţând solde înainte de închiderea definitivă a unui centru comercial la Edimbourg (Marea Britanie), martie 2009. Foto : Jerome Lorieau.

La întrebarea deja recurentă câţi bani publici estimează că va mai da băncilor, ministrul german de finanţe a răspuns, cu o mină sumbră : "Nu ştiu. Nu voi şti decât după ce nu le vom mai da”. Iar dacă, seara târziu după vreo reuniune a cabinetului sau după un Consiliu de Miniştri la Bruxelles, cineva îl întreabă cum se simte, se întâmplă ca Peer Steinbruck să lase să-i scape un : "ca dracu".

Miniştrii de finanţe ai Uniunii nu sunt de invidiat în acest moment. Pe de o parte, Washingtonul care cu surle şi trâmbiţe le cere să scoată din încurcătură economia dopând-o cu din ce în ce mai multe miliarde iar pe de alta parte Bruxelles, care îi ameninţă cu trimiterea în instanţă din cauza datoriilor publice foarte ridicate.

Apoi, cei 27 de trezorieri ai Uniunii trebuie să se concentreze asupra unei alte misiuni trasate de către superiorii lor: găsirea de noi modalităţi de regularizare.

Comisia a făcut câteva propuneri, Parlamentul a votat o primă lege : pe viitor creditele între bănci vor fi limitate la 25% din fondurile lor proprii. Apoi, în momentul unei vânzări de titluri cu risc, banca este obligată să păstreze cel puţin 5%.

Newsletter în limba română

Pentru moment, asta e totul. Şansele pentru ca efectele acestui anunţ să fie urmate de alte măsuri concrete sunt slabe.

În anturajul miniştrilor de finanţe se vorbeste de existenţa la nivelul Uniunii a unei fisuri care opune vechea Europa continentală împotriva englezilor şi a câtorva noi membri ai clubului veniţi din estul Europei.

Londra şi Dublinul blochează orice reglementare care ar putea cauza probleme industriei lor financiare. Acest lucru este de înţeles deoarece în Marea Britanie şi în Irlanda nu există alte sectoare industriale promiţătoare. Pentru Europa însă, această cale se poate dovedi foarte periculoasă. Teoretic cel puţin, toţi sunt de acord. Chiar Gordon Brown, primul ministru britanic, în general puţin politicos, s-a pronunţat în mod expres, în timpul unei mese rotunde a şefilor “pentru un mare pas în direcţia unei regularizări” se bucură cancelarul german Angela Merkel.

Atâta doar că nu s-a gândit să-şi informeze miniştrii, secretarii de stat ori funcţionarii de această schimbare de direcţie.

Oricum majoritatea Uniunii pare decisă de a restabili primatul politicului asupra pieţelor financiare până în prezent foarte neuniforme.

Pentru unii aceste propuneri sunt prea îndrăzneţe pentru alţii mai puţin. Până şi ministrul franceză de finanţe, conservatoarea Christine Lagarde, găseste în aceste propuneri lacune periculoase. Astfel Bruxelles prevede deschiderea Europei fondurilor certificate în alte regiuni ale lumii. Lagarde se teme că această măsură s-ar putea dovedi a fi un “cal troian” în serviciul fondurilor offshore provenite din paradisurile fiscale.

Englezii, mai ales, văd însă lucrurile într-o manieră totalmente diferită. În sfârşit, gardianul apropiat al fondurilor britanice care veghează să nu fie impuse restricţii prea mari domnilor din “City”, afirma : dacă o să reglăm prea mult (pieţele financiare) vom merge să ne instalăm pe alte pieţe în Asia sau în America. Iar această poziţie este puternic susţinută de către ziarele britanice.

Aceasta poziţie este impartăşită şi de către noile ţări membre din estul Europei, care chiar dacă cu siguranţă nu au pieţe financiare de apărat, se simt apropiate ideologic de poziţia britanico-irlandează. Printre aceştia, mai mulţi au crescut în societăţi comuniste dar au făcut studii de economie liberală în Statele Unite.

Rezistenţa alianţei vest – est înregistrează primele sale succese : cu siguranţă nu va exista un organism eficace de control la nivel european. Controlul rămâne în mâinile fiecărei naţiuni. De acum înainte nu vor mai exista dispute decât pentru a şti în ce măsură aceşti controlori naţionali vor schimba informaţii între ei şi după ce criterii vor evalua riscurile pentru a interveni eventual pe piaţă.

Doar şefii” ar putea face ca în iunie să ne punem de acord asupra altui lucru decât “titlurile de capitole fără conţinut”, speră un funcţionar de la Bruxelles care se ocupă de pregătirea summit-ului. Preşedintelui francez Nicolas Sarkozy i-ae place să se prezinte în ţara lui drept “marele regiulator”. Iar cancelarul de la Berlin, doamna Merkel – în plină campanie electorală – nu doreşte cu siguranţă să rămână pe margine. Pe când Gordon Brown, el este deja, cel puţin retoric, mult prea avansat pentru blocarea întregului proces.

FINANŢE

Propunerea Uniunii pentru regularizarea pieţelor financiare

1. O regularizare mult mai strictă în ceea ce priveşte fondurile proprii băncilor, astfel încât să fie evitate operaţiunile financiare de anvergură cu riscuri uriase; 2. Obligaţia de înregistrare a celor mai importante fonduri speculative (hedge funds), în scopul, printre altele de a divulga activităţile lor; 3. Reglementarea salariilor şi a bonusurilor în sectorul bancar, indexate asupra beneficiilor intreprinderii pe termen lung; 4. Licenţă obligatorie pentru agenţiile de notare financiară, care nu vor avea dreptul de de a consilia şi a nota un acelaşi client; 5. Un control european al tuturor actorilor financiari şi o directivă de regularizare comună.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect