Sămânţă de europeni? Tinerii care urmează un program Erasmus în timpul studiilor lor superioare sunt oare avant-garda naţiunii europene? Aceasta era în orice caz ideea pe vremea lansării programului, în 1987. "Scopul Uniunii, precizează Anne van Gemert, membră a biroului de informaţii pentru Franţa din Parlamentul European, este să promoveze anumite valori între europeni: solidaritate, libertate, mobilitate... În anii 1980, ne-am dat seama că ceea ce funcţionase pe plan economic sau agricol nu dăduse rezultate în materie de cetăţenie. De unde şi lansarea unui program Erasmus".

Este dificil de spus dacă Uniunea Europeană şi-a reuşit sau nu pariul. Sigur, cele 1,7 milioane de studenţi care au beneficiat de program de douăzeci de ani încoace prezintă caracteristici comune. "Dacă "Hanul spaniol" (L'Auberge espagnole, en original, film de Cédric Klapisch, 2002) este un film cult pentru toţi studenţii Erasmus, este pentru că descrie felul în care se constituie lumea lor, o lume aparte", observă Sara Pini, şef de cercetare la Fundaţia pentru Inovaţia Politică, fostă studentă italiană Erasmus. Ceea ce îi sudează este aceeaşi experienţă a dezrădăcinării. "Împărtăşim ceva foarte puternic care crează legături uneori exclusive", continuă d-na Pini. Aceste comunităţi multiculturale constituie "unităţi informale de viaţă, ocazii extraordinare de învăţare pratică a Europei".

"Agenţie matrimonială"

În aceste pepiniere europene se dezvoltă reţele amicale sau proiecte, ca site-ul Internet Café Babel, "primul media european, multilingv, al cărui scop, explică Alexandre Heully, directorul său de comunicaţie, este să contribuie la apariţia unei opinii publice europene". Pepiniera devine însă creşă atunci când inevitabilele "eurocupluri" dau naştere la "eurobebei". "Erasmus este agenţia matrimonială cea mai eficace din Europa", glumeşte d-na Pini.

Toate acestea crează însă un spirit european? Da, răspund d-na van Gemert, dl Heully şi d-na Pini. "Generaţiile Erasmus, precizează aceasta din urmă, ajung astăzi în posturi de conducere politice şi economice. La aceste tinere elite se remarcă o mai mare deschidere".

Totuşi, este delicat să determini partea care revine xperienţei Erasmus. Magali Ballatore, post-doctorandă ataşată institutului CNRS, care a lucrat asupra mobilităţii Erasmus, observă că sentimentul de a fi european "nu depinde doar de trecutul Erasmus ci şi de personalitatea fiecăruia, de istoria sau mediul din care provine fiecare individ. Pe de altă parte, continuă ea, faptul de a se afla în străinătate şi de a frecventa alţi studenţi străini poate exacerba un sentiment naţional sau local care nu exista obligatoriu înainte.."

Deci, sâmbure al unei naţiuni europene? "Valurile de imigraţie în Europa, mult mai masive decât cele 1-2 procente la care se referă Erasmus, au contribuit mult mai mult la construcţia Europei", estimează d-na Ballatore. Această slăbiciune nu a scăpat nici secretarului de stat însărcinat cu afaceri europene, Bruno Le Maire, care doreşte ca programele de mobilitate europene să fie lărgite astfel încât jumătate dintr-o clasă de vârstă să poată beneficia.