Patrulă de poliţişti pe aeroportul din Frankfurt (Germania). (AFP)

Securitate sau democraţie?

Atentatele eşuate din ultimele zile au relansat dezbaterea privind securitatea în faţa ameninţării pericolului terorist. În timp ce mai multe ţări intenţionează să adopte măsuri de întărire a controlului în aeroporturi – măsuri care necesită costuri de milioane de euro – juristul Stefano Rodotà avertizează asupra degradării lente a libertăţii şi democraţiei, în urma atacurilor din 11 septembrie.

Publicat pe 6 ianuarie 2010 la 18:06
Patrulă de poliţişti pe aeroportul din Frankfurt (Germania). (AFP)

Securitate ori libertate? Această veche dilemă continuă să obsedeze şi se accentuează pe măsură ce terorismul şi criminalitatea devin tot mai agresive. După 11 septembrie, nevoia de securitate a devenit dominantă, până la a anula orice altă referinţă, o stare de spirit care a revenit în forţă în aceste ultime zile. Reacţiile în urma tentativei de atentat contra avionului care zbura pe ruta Olanda - Statele Unite au fost uneori disproporţionate. Ar trebui să ne resemnăm la o continuă erodare a drepturilor noastre, la un declin lent al principiilor democraţiei?

Chiar şi în aceste vremuri dificile este necesar ca politica să îşi păstreze sângele rece, să nu cedeze emoţiilor, nici tentaţiei de a crede că răspunsul care trebuie dat terorismului, trebuie să conducă automat la limitarea libertăţilor. În ziua care a precedat atentatului sângeros împotriva gării din Atocha, pe 11 martie 2004, regele Juan Carlos a subliniat necesitatea "de a se aplica ferm principiile statului de drept"; regina Elisabeta, după atentatul din metroul londonez din 7 iulie 2005, a declarat că teroriştii "nu vor schimba modul nostru de a trăi", marcând astfel o limită care, în democraţie, nu poate fi depăşită şi care constituie pilonul în lipsa căruia sistemul ar fi denaturat.

Astăzi toată atenţia se îndreaptă asupra scanerului corporal, asupra instrumentelor de control invadatoare care, concepute iniţial pentru scopuri medicale, permit să "citească" corpurile persoanelor, relevând fiecare detaliu, şi prin urmare orice obiect pe care acestea le poartă asupra lor. Nu este pentru prima dată când liderii politici apelează la inovaţii tehnologice, deformează realitatea şi sugerează soluţii care pot fi periculoase şi ineficiente.

Distorsiunea a devenit evidentă prin faptul că dezbaterea este aproape exclusiv focalizată pe instrumentele tehnice, evitând aspectul cel mai neliniştitor al problemei: eşecul controalelor americane, mult mai grav decât ineficacitatea celor de la aeroportul din Amseterdam. Autorităţiile americane au fost în posesia informaţiilor privind autorul atentatului, ele ştiau că acesta trebuie să se îmbarce pentru zborul respectiv, dar nu au fost în măsură să grupeze informaţiile pe care le deţineau şi să împiedice această persoană să urce la bord. Responsabilitatea este prin urmare a serviciilor de informaţii şi nu a tehnologiei. Eşecul este de ordin administrativ şi nu tehnic.

Newsletter în limba română

Eşecul serviciilor de informaţii

Faptul de a delega toată responsabilitatea pe seama tehnologiei este pe cale de a deveni o scuză periculoasă de care politica face uz, pentru a evita astfel unele întrebări dificile. În aceste ultime zile, luând în considerare costurile enorme ale instalării generalizate de scanerele corporale, s-a pus accentul pe necesitatea de a întări organizarea serviciilor de informaţii. Deoarece, chiar admiţând că instrumentele tehnologice sunt suficiente pentru a asigura securitatea zborurilor, teroriştii nu îşi vor abandona doar din acest motiv planurile. În această conjunctură, problema scanerelor corporale trebuie analizată din trei puncte de vedere: eficacitate, cost, respectul demnităţii şi libertăţii persoanelor. Investiţia economică este foarte costisitoare, atât din cauza numărului mare de scanere corporale care ar trebui instalate cât şi pentru a evita ca timpul necesar controlului să nu devină insuportabil.

Şi ce să spunem despre "striptease-ul virtual" al căror subiecţi vor fi călătorii?

Riscurile presupuse de adoptarea unei astfel de măsuri este de câteva luni în centrul atenţiei Comisiei Europene, care a consultat garanţii vieţii private ale ţărilor membre a UE, cum ar fi Agenţia pentru Drepturile Fundamentale, iar răspunsurile primite au fost extrem de critice. Acestea scot în evidenţă necesitatea de a se dota cu o serie de garanţii, cum ar fi recursul la aceste instrumente doar în spiritul respectării principiilor de necesitate şi de proporţionalitate şi pe baza dispoziţiilor legale specifice; posibilitatea de a refuza inspecţia cu scanerul corporal, care va fi înlocuită cu un examen manual; adoptarea unor tehnologii care să nu poată evidenţia caracteristicile sexuale şi eventualele defecte fizice, să nu permită decât identificarea unui anumit gen de obiecte; separarea între angajaţii care văd fizic persoanele controlate şi cele care observă imaginile; distrugerea acestor imagini după control. Dar nu e vorba doar de o simplă problemă tehnică: din partea Uniunii Europene ar trebui să vină mai degrabă indicaţii relative la compatibilitatea unor astfel de măsuri cu Carta drepturilor fundamentale, ale cărei prime linii afirmă clar inviolabilitatea demnităţii persoanei.

Acesta nu este un punct de vedere retoric. Eroziunea treptată a libertăţilor şi drepturilor, desensibilizarea societăţii în faţa măsurilor privative ale libertăţilor, este inacceptabilă.

OPINIE

Victoria lui Abdulmutallab asupra occidentului

"Peste noapte, Umar Farouk Abdulmutallab s-a transformat dintr-un ratat desăvârşit – un student singuratic care posta pe internet mesaje despre masturbare şi susţinea echipa de fotbal Liverpool – într-o ameninţare la adresa umanităţii". Brendan O'Neill, editorialist la Spiked scrie în articolul "Pantsman" (idiotul cu pantalon) despre răsfăţatul student al Colegiului Universităţii din Londra, care a eşuat în tentativa sa de a detona o bombă pe care o ascunsese în pantaloni, în ziua de Crăciun, în avionul care zbura pe ruta Amsterdam - Detroit. Răspunsurile venite din partea Londrei şi a Washingtonului la acţiunea acestui jihadist fanatic "au fost pripite şi ridicole şi au făcut referire la viitoarele măsuri de securitate ale societăţii, la erodarea libertăţii, la restricţionarea aeroporturilor". Astfel de măsuri demonstrează că terorismul reprezintă o forţă. "Nu este vorba de sistemul de credinţe al teroriştilor înşişi (care este ciudat şi slab) sau de capacitatea teroriştilor de a face rău fizic indivizilor (care este reală, dar extrem de limitată); este vorba mai degrabă de fragilitatea societăţii contemporane, şi adesea de vulnerabilitatea promovată şi de adâncul sentiment de insecuritate al comunităţilor occidentale, care oferă terorismului puterea şi momentul pentru a acţiona." În concluzie, scrie acesta, "să te uiţi sub hainele fiecăruia în aeroporturi nu este un substitul pentru un discret şi inteligent sistem de informaţii asupra indivizilor periculoşi".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect