Ideea s-a născut în 2005 la Liverpool, atunci când portul care deţinea recordul la şomaj şi criminalitate, obţinea statutul de capitală a culturii europene pentru anul 2008. Din proasta sa reputaţie, oraşul Beatleşilor a decis să facă o forţă şi pentru aceasta s-a asociat cu alte oraşe din Europa, într-o înfrăţire originală.

În spatele acestei idei, doi oameni: Bob Scott, liderul proiectului în 2008, care a dorit să obţină o susţinere din partea Europei pentru programul său, şi Franco Bianchini. Pentru acest universitar toscan instalat la Liverpool, destinul comun al acestor oraşe este flagrant. Aceleaşi handicapuri, acelaşi şarm tulburator, aceeaşi reputaţie exagerată. Pentru a extinde reţeaua, a fost contactat Istambulul din cauza proiectului său din 2010, dar mai ales pentru că este un oraş aflat la întretăierea de continente şi de religii, lăsat la marginea Europei oficiale.

Bremen, oraş portuar sufocat de Hamburg, s-a aliat la rândul său acestui proiect. Apoi a venit rândul Gdansk-ului de a reprezenta noua Europă. Nepopular acest sexet? În spatele sloganului fondator, trebuie căutat mai degrabă sentimentul unei lipse de recunoaştere, a unei neînţelegeri.

Să luăm de exemplu Marsilia. Cum ar putea acest oraş francez să fie la fel ca şi celelalte, atâta vreme cât între 1592 şi 1596 a fost independent; apoi a fost luat cu forţa de către Ludovic al XIV-lea care a întors tunurile forturilor sale înspre oraş şi nu înspre mare; oraş fără nume în 1794 din cauza excesului de revolte; sub tutela statului în 1936 după incendierea Noilor Galerii, care au dezvăluit frecventele iregularităţi mascate de municipalitate? Alessi Dell'Umbria, în Istoria universală a Marsiliei, explică evoluţia oraşului prin această constantă căutare a independenţei.

Dar Napoli? Unul din cele mai vechi oraşe ale Europei, încărcat de influenţe, dar despre care nu se vorbeşte în ultima vreme decât pentru a informa despre grămezile de gunoaie ori ameninţările mafiei împotriva scriitorului Roberto Saviano.

Dar Liverpool? Cine poate cita numele unui monument? Al unui om politic? Oraşul este sufocat de Beatles şi de Reds, cum Marsilia este de Pagnol şi OM (Olimpique Marseille). Bremen, de asemenea, întotdeauna şi fără încetare este comparat cu bogatul Hamburg. Gdansk, în cele din urma, în căutarea constantă a unei identităţi negate de guvernele succesive... Dar un oraş phoenix, precum Istambul ? Sunt numeroşi cei care, chiar pe plan naţional, critică aceste "exilate" interne, care au fost mai tot timpul propriile lor capitale.

Politeţea revoltei

Paradoxul: aceste oraşe nepopulare sunt atrăgătoare. Răsfăţaţii parizieni în căutare de oameni adevăraţi pleacă la Marsilia cu trenul. Iar efectul "Plus belle la vie" (serial francez de succes turnat la Marsilia) farmecă adolescentele. Bremen dispune de una din universităţile cele mai atractive din Germania. Napoli îşi asumă eticheta ce i-a fost dată. Istambul reprezintă modernitatea unei Turcii preponderent rurale. Franco Bianchini, pe atunci student în management urban, a trăit experienţa atracţiei şi repulsiei faţă de Napoli.

În aceasta perioadă de reflecţie asupra identităţii, în aceste oraşe marginale, se ard cărţi dar se aprofundează dezbaterile. Bremen este de asemenea cel mai mic land din Germania. Gdansk a fost pe rând german, membru al Ligii hanseatice, autonom, polonez. Istambul a fost mai întâi Bizanţ iar mai apoi Constantinopole...

Schimbătoare, tot timpul în criză, au traversat istoria cu surâsul pe buze, cu deriziunea caracteristică unei politeţi a revoltei. Îngrozitoare, murdare şi rele, ele alimentează un mediu invadator, uneori folcloric, dar reprezită de asemenea centre de revendicare, de stimulare. În cele din urmă, reţeaua funcţionează mai bine pe teren decât pe planul instituţional. La sfârşitul anului 2008, entuziasmul acesteia a scăzut. Simţind că nu va avea un profit prea mare în urma acestei initiative, Napoli a încercat să se eschiveze. La Istambul, entuziasmul iniţial s-a diluat, iar aceasta a dus la nesfârşite schimbări ale echipei aflate la conducerea programului 2010. Liverpool a încercat să determine Uniunea Europeană să accepte reţeaua "Programul cultura 2007". Contrar tuturor aşteptărilor, programul a fost respins.

Bernard Latarjet care conduce comitetul Marsilia-Province 2013, nu se lasă bătut şi programul "Cities on the Edge" rămâne deschis în timpul lucrărilor: "Liverpool ne-a transferat provocarea. Avem o obligaţie morală". Acesta intenţionează să dezvolte reţeaua la sud, la Tanger ori Valencia şi să prezinte încă odata "Cities on the edge", Bruxelului. "Este un proiect cu adevărat european, absolut exemplar. Respingerea de către Bruxel este de neînţeles. Ce vor mai mult?", se întreabă acesta. La doar câteva săptămâni de preluarea mandatului de capitală culturală, Istambul, a cărui echipă de organizare s-a schimbat de trei ori deja, a prezentat programul oficial în ultima clipă. On the edge, ca întotdeauna.