Alegeți o limbă
Prin înmormântările militare în cinstea paraşutiştilor morţi sau prin ceremonia specifică cultului evreiesc pentru copiii şi profesorul lor, Franţa este în doliu. Nu se pot încă numi motivele ucigaşului care se pare că a folosit aceeaşi armă în cele trei serii de crime consecutive. Ce legătură poate fi stabilită între această crimă anti-semită, în faţa unei şcoli evreieşti, şi asasinatul unor soldaţi francezi, dintre care doi sunt musulmani? Nimic nu permite să se dovedească teza crimelor rasiste şi nici elimina ipoteza unui psihopat.
În starea actuală a anchetei, în toiul campaniei electorale, candidaţii, şi mai ales candidatul-preşedinte, trebuie să evite orice exagerare, interpretare abuzivă sau exploatare politică a acestor crime. Am văzut în trecut cum un vot putea fi poluat de un fapt divers nelegiuit sau de operaţiuni militare programate specific în scopuri electorale.
Între justă solidaritate şi compasiune cu comunitatea evreiască, din nou lovită, şi recuperare, calea este îngustă. Pentru moment, candidaţii au evitat orice derapaj. Limitându-şi chiar timp de o zi apariţiile şi declaraţiile lor publice.
În faţa acestor drame, unitatea naţională, concept prea des fluturat, este singurul răspuns demn. Va fi omagiul cel mai potrivit de adus celor trei soldaţi, celor trei copii evrei şi profesorului lor asasinaţi. Alegătorii vor trebui să tragă la răspundere candidatul sau candidaţii care s-ar abate de la acest gest republican.
