Alegeți o limbă
În momentul când reforma sistemului de sănătate este pe cale de a fi finalizată în SUA, conservatorii nu încetează să se vaite şi să se plângă. Chiar şi cei mai moderaţi joacă rolul Cassandrei, anunţând apropierea metamorfozei Statelor Unite în democraţie socială europeană. Iar toată lumea ştie că Europa şi-a pierdut orice dinamism economic.
Este totuşi surprinzător faptul că ceea ce toată lumea ştie este fals. Europa are problemele sale economice, dar cine nu are ? Însă imaginea răspândită peste tot - cea a unei economii stagnante unde sarcina impozitelor şi a contribuţiilor sociale inhibă orice inovaţie şi încetineşte creşterea economică - are foarte puţin de-a face cu situaţia reală, surprinzător de bună. Adevărata lecţie a Europei este în contradicţie cu afirmaţia conservatorilor : Europa înşiră succesele economice şi această reuşită este o dovadă că social-democraţia funcţionează perfect.
Fiabilitatea convingerii cu proprii ochi
În realitate, performanţele economice ale Europei sunt evidente chiar şi fără cifre. Tuturor americanilor care au vizitat Parisul, le pun întrebarea : acest oraş vi s-a părut sărac şi înapoiat ? Dar Londra sau Frankfurt ? Nu ar trebui niciodată să uităm că între statisticile oficiale şi ceea ce se vede cu ochii, cei din urmă sunt întotdeauna mai fiabili.
În acest caz, cifrele confirmă ceea ce se vede. Este adevărat că SUA cunosc de aproape treizeci de ani o creştere economică mai puternică decât Europa. Începând din 1980 - adică de când SUA au virat spre dreapta în timp ce Europa a rămas ancorată la stânga - PIB-ul real al Statelor Unite a crescut în medie cu 3% pe an. În acelaşi timp, PIB-ul real al celor cincisprezece ţări membre ale Uniunii Europene - înainte de extinderea la fostele ţări comuniste - a crescut cu doar 2,2% pe an. Statele Unite sunt deci cele mai bune ! Sau poate nu. În realitate, ceea ce ne spun aceste cifre, este că SUA au înregistrat o creştere demografică mai puternică. Din 1980, PIB-ul real pe cap de locuitor - cel care măsoară nivelul de trai - a crescut în aceleaşi proporţii pe ambele maluri ale Atlanticului: 1.95% pe an în Statele Unite şi 1.83% în Europa.
Şi tehnologia ? La sfârşitul anilor 1990, se putea într-adevăr spune că Europa pierduse trenul tehnologiilor informaţiei. Cu toate acestea, ea şi-a recuperat întârzierea în multe feluri. Internetul de mare viteză, în special, este tot atât de răspândit în Europa cât în Statele Unite şi este în acelaşi timp mai eficient şi mai ieftin. Şi locurile de muncă ? În acest domeniu, Statele Unite sunt mai bune decât Europa. Ratele şomajului din Europa sunt în general superioare celei din SUA iar partea populaţiei active ocupând locuri de muncă este mai mică. Dar, dacă vă imaginaţi o populaţie de adulţi tineri trăind în lenevie pe spinarea statului, vă înşelaţi. În Europa celor 15, în 2008, 80% din persoanele cu vârste cuprinse între 25 şi 54 ani ocupau un loc de muncă (83% în Franţa). Este aproximativ aceeaşi cifră ca în Statele Unite. Europenii muncesc mai puţin înainte de 25 de ani şi după 50 de ani, dar este neapărat un lucru rău
Productivitate europeană
Europenii sunt, de asemenea, productivi. Lucrează mai puţine ore, dar productivitatea franceză şi germană este apropiată de cea a americanilor. Ideea nu este de a spune că Europa este un fel de paradis terestru. La fel ca SUA, ea se luptă pentru a recupera din criza financiară. La fel ca SUA, naţiunile majore europene se confruntă cu grave probleme bugetare structurale, şi precum unele state din SUA, mai multe ţări europene sunt în pragul falimentului. (Sacramento, capitala Californiei, este aproape în aceeaşi situaţie ca Atena). Dar, pe termen lung, vedem că sistemul economic european funcţionează: creează o creştere şi este dinamic, ca cel al Statelor Unite.
De ce atâţia specialişti ne-o prezintă atunci atât de diferit ? Pentru că, în conformitate cu dogma economică predominantă în Statele Unite, social-democraţia de stil european ar trebui să fie un dezastru iar oamenii au tendinţa să vadă numai ceea ce vor să vadă. Trebuie totuşi să recunoaştem că, dacă problemele economice ale Europei sunt mult exagerate, povara impozitelor ei nu este. În principalele naţiuni europene, impozitul reprezintă între 36% şi 44% din PIB, faţă de numai 28% în Statele Unite. Asigurarea socială universală este... universală. Cheltuielile sociale sunt deci semnificativ mai ridicate. Exemplul Europei este adeseori fluturat ca o sperietoare de toţi cei care vor să demonstreze că, umanizând sistemul economic pentru a avea mai bine grijă de cetăţeni, Statul în cele din urmă ucide orice progres economic. Experienţa europeană ne arată exact contrariul: justiţia socială şi progresul economic pot înainta mână în mână.
