Pentru Dorothy, eroina poveştii ”Vrăjitorul din Oz”, a fost mereu suficient să-și lovească călcâiele de trei ori și să repete : ”Nicăieri nu-i ca acasă; nicăieri nu-i ca acasă”. În zilele noastre, se pare că este la fel de simplu pentru cei aflaţi departe de casă. În zilele noastre, Skype, Internetul, televiziunea prin satelit și alte tehnologii noi înlesnesc traiul într-o versiune virtuală a ţării natale, indiferent de locul unde trăiești.

Să luăm exemplul lui Françoise Letellier, fost consul onorific al Franței în Cork. După 43 de ani petrecuţi în Irlanda, aceasta încă urmăreşte zilnic ştirile franceze, vorbeşte mai mult în limba franceză decât în engleză și nu pierde nici o ocazie de a citi ziare franţuzeşti.

”Când am sosit aici, în 1969, puteai găsi un ziar franţuzesc doar o singură dată pe săptămână și atât”, spune dna Letellier. ”Acum am acces la 21 de canale de televiziune în franceză; pot urmării viitoarele alegeri prezidenţiale ca și cum m-aş afla în Franţa”.

Originară din Normandia, dna Letellier locuieşte acum în Carrigtohill, un sătuc de lângă oraşul Cork. Casa ei este simbolic numită "Ma Normandie" și, când priveşti pe geam frumuseţea și bogăţia vegetaţiei ce se dezvăluie privirii, ai putea crede că admiri o părticică dintr-o zonă rurală a Franţei – loc în care dna Letellier se va reîntoarce în luna mai, după 43 de ani. ”Probabil că oricum nu am părăsit Franţa niciodată”, spune ea.

În schimb, Ryszard Piskorski (82 ani) nu are planuri de reîntoarcere în Polonia sa natală. Spre deosebire de dna Letellier, el deține cetățenie dublă, irlandeză și poloneză. La vârsta de nouă ani, ”în 10 februarie 1940” ţine el să precizeze, a fost forţat de către armata sovietică să-şi părăsească casa; s-a îndreptat către Irlanda, după ce a fost mai întâi deportat în Siberia, a petrecut ceva timp în Uzbekistan, apoi în Orientul Mijlociu și ulterior în Londra. A debarcat în Dublin în 1966.

”Începusem să uit limba poloneză” spune el, până când, ”într-o zi am avut acces la televiziunea poloneză prin satelit, și atunci mi-am reamintit limba imediat”. Dl Piskorski este la curent cu evenimentele politice și noutăţile din Polonia prin intermediul radioului transmis prin Internet şi ştie acum mult mai multe despre ţara sa natală decât ştia în anii 1970-1980. ”Este de-a dreptul fantastic pentru mine”, ne mărturiseşte octogenarul.

Fiecare generaţie are altă percepţie

Mult mai tânărul polonez Igor Kochajkiewicz (28 de ani), de profesie web designer, are o relaţie total diferită cu ţara sa natală. Pentru el, după şapte ani petrecuţi în Irlanda, accesul la Internet și alte surse media este foarte natural. ”Nu mă simt chiar atât de legat de Polonia”, ne spune el. ”Aparţin unei generaţii care poate să meargă oriunde vrea și poate să se stabilească oriunde îi place. Naţionalitatea nu este chiar atât de importantă pentru mine”. În mod cert, în rândurile populaţiei de altă origine decât cea irlandeză ce trăieşte în Irlanda există o discordanţă masivă în gradul de legătură cu locul natal (recensământul din 2006 indică aproximativ 420 000 de astfel de persoane). Acelaşi lucru se poate spune și despre irlandezii care trăiesc în afara ţării.

Internetul a adus presa internaţională aproape

Pentru Danny Darcy, născut în Galway, care în urmă cu 20 de ani a părăsit Irlanda pentru a se muta în Majorca, cititul ziarului The Irish Times și ascultarea postului de radio Galway Bay FM constituie o sursă importantă de satisfacere a setei sale de informaţie.

” Emigraţia este în ziua de azi total diferită faţă de ceea ce a fost atunci când am părăsit eu Irlanda”, spune el. ”Obişnuiam să îi rog pe prietenii de acasă să îmi trimită casete video cu înregistrări ale meciurilor de hurling; acum pot servi micul dejun, duminică dimineaţa, pe o terasă din centrul oraşului Majorca și să ascult meciurile echipei de fotbal din Galway prin intermediul telefonului meu mobil”.

Dermot Arrigan, originar din Irlanda, care trăieşte în Barcelona de nouă ani, este unul dintre cei 1,3 milioane de cititori ai ediţiei on-line a ziarului The Irish Times. ”Când vreau să aflu ce se mai întâmplă pe acasă e suficient un clic de mouse şi sunt conectat la 'The Irish Times'”, spune el. Legătura cu casa și cultura lăsate în urmă este foarte benefică, dat fiind faptul că depărtarea fizică de locurile natale poate crea emigrantului o diminuare a încrederii în sine. Există prezumţia că nu este posibilă o integrare totală cu ţara de adopţie, că o persoană nu poate să se simtă complet legată de două locuri în acelaşi timp. Profesorul Han Entzinger, director al Centrului de Studii pentru Emigraţie și Integrare de la Universitatea Erasmus din Rotterdam, consideră că această idee este interpretată greşit.

”Identitatea multinaţională”, o stare de normalitate

Am realizat nişte cercetări pe această temă”, spune prof. Entzinger, ”și rezultatele ne arată că cei care menţin legături cu ţara de origine nu par a se integra mai greu decât alţii în ţara de adopție”. Într-adevăr, spune el, ”identitatea multinaţională” devine în mod progresiv o stare de normalitate, lucru dovedit de tendinţa crescândă a multor guverne de a permite deţinerea cetăţeniei duble; Irlanda nu face nici ea excepţie. În schimb, Irlanda a rămas în urmă în ceea ce priveşte oferirea accesului la urne al propriilor cetăţeni aflaţi în afara graniţelor ţării în timpul desfăşurării alegerilor naţionale și prezidenţiale. Spre deosebire, de exemplu, în viitoarele alegeri naţionale, francezii de pretutindeni vor putea vota pentru 11 deputați ce locuiesc în afara graniţelor Franței. Prin intermediul tehnologiei moderne, alegătorii francezi vor putea să fie atât bine informaţi, cât și să voteze online, pentru prima dată. În acest fel, Franța lor virtuală din Irlanda devine mai reală ca niciodată.

Acesta este unul dintre motivele pentru care Dr. Alan Grossman, de la Centrul de Cercetare Multinațională și Media al Institutului Tehnic din Dublin, nu este deloc de acord cu folosirea termenului ”virtual”. ”Experienţa lor [a celor din afara graniţelor ţării de baştină – n.r.] este foarte reală; este o casă reală,” spune el. ”Mă informează asupra locului unde sunt și despre lucrurile ce le gândesc. Proliferarea tehnologiei media reprezintă o provocare serioasă a ideii preconcepute de distanţă spațială între coordonatele aici și acolo”.

Identitatea multiplă simultană susţinută prin accesul uşor la media internaţională este de asemenea un fenomen cu mai multe implicaţii, susține dr. Áine O’Brien, director al Forumului de Migrație și Comunicații al Institutului Tehnic din Dublin. Este ceva în care irlandezii se implică profund, accesând mass-media din alte colţuri ale lumii. Cu siguranță, noţiunile de identitate şi cetăţenie sunt mult mai fluide și mai complexe decât au părut la început, fapt care reprezintă o adevărată încercare chiar și pentru un post naţional, cum este Raidió Teilifís Éireann (RTÉ), crede dr. O'Brien.

Publicul are la dispoziţie postul naţional RTÉ, care consideră că emisiunile prezentate au scopul de a crea un fel de conexiuni prin intermediul informaţiei”, spune dr. O'Brien, ”potrivit unor convenţii clare, ghidate de noţiuni ale identităţii, ale apartenenţei și aşa mai departe”. Este ca și cum ”casa” prezentată de RTÉ este de fapt realitatea virtuală, și nu cea pe care şi-au creat-o imigranţii, acasă sau în străinătate, prin intermediul Skype, site-urilor de informaţii și radioului prin internet.