Precum un învingător după bătălie, ca şi cum Slovenia ar fi prada lui de război, prim ministrul sloven Janez Janša, poreclit "Prinţul Întunericului" de către fostul prim-ministru Janez Drnovšek, a demonstrat din nou că este un adept credincios al teoriei generalului Sun Tzu, autorul celebrei cărţi "Arta războiului", cartea lui preferată.

Încă o dată, el a aplicat teoria ilustrului strateg chinez potrivit căreia, pentru a câştiga un război, inamicul trebuie indus în eroare şi că trebuie arătate semne exterioare de putere chiar şi în momente de slăbiciune. În ciuda înfrângerii sale la alegerile legislative [din decembrie 2011], şi fără complexe de a fi ajuns la putere [fusese deja prim-ministru din 2004 în 2008] datorită "ingineriei" electorale şi târguielilor politice, Janša a început imediat schimbări instituţionale radicale, desfiinţând sau regrupând şapte ministere sub pretext de economii bugetare.

Justiţia supusă puterii executive

Cu toate acestea, nu se pot explica fermitatea şi intransigenţa lui numai prin caracter şi revanşism. Desigur, în calitate de politician experimentat, el înţelege cât de important este să controleze toate pârghiile puterii cât mai repede posibil. Cu toate acestea, se pare că în spatele încercării sale de a "raţionaliza aparatul de stat" se ascunde dorinţa de a controla politic sistemul judiciar, care este ocupat de mai multe luni de afacerea Patria [în cadrul acestei afaceri, Janša este suspectat de a fi primit mită pentru cumpărarea de blindate finlandeze). Ceea ce Berlusconi a încercat să facă în Italia, şi anume să supună justiţia puterii executive, Janša este pe cale să reuşească în Slovenia, fără ca nimeni să protesteze în Europa.

Janša a reuşit să subordoneze Ministerului de Interne biroul procurorului de stat, care conduce ancheta penală privind implicarea sa în unul din cele mai mari cazuri de corupţie de la independenţa Sloveniei încoace, prin instalarea la conducere a unui apparatcik [activist], fost ofiţer de poliţie, Vinko Gorenak. Ceva inedit chiar şi pentru standardele democratice îndoielnice ale Europei de astăzi.

La mai puţin de o jumătate de oră după intrarea lui Janša în sediul guvernului, capetele au început să cadă. Primul a fost şeful Biroului de Comunicaţii al Guvernului. Jurnalist şi fost director al cotidianului Delo, Darjan Košir, ajuns în acest post prin concurs, a fost înlocuit cu un acolit al partidului lui Janša (SDS, Partidul Democrat Sloven).

Şeful serviciului civil de informaţii, Sebastijan Selan, a fost şi el concediat în primele ore ale noului mandat al lui Janša. El l-a numit în fruntea acestei organizaţii pe Damir Črnčec, fost responsabil al serviciului militar de informaţii, şi a anunţat contopirea celor două servicii, militar şi civil.

Europa tace în faţa epuraţiei politice

Deşi unii sunt surprinşi de faptul că a treia persoană pusă pe liber a fost şeful comisiei guvernamentale pentru relaţiile cu comunităţile religioase, o funcţie puţin importantă în organigrama guvernului, a fost un mesaj puternic adresat Bisericii Catolice, fidel aliat politic al lui Janša. Biserica visa de această zi de când Aleš Gulic, un pasionat de ciclism cu părul lung şi ateu declarat, fusese însărcinat cu această funcţie – ceea ce episcopii sloveni au considerat ca fiind o provocare.

Şi totuşi, nu a fost decât începutul tsunami-ului în rândul cadrelor[din funcţia publică]. De mult timp, o listă de 244 de persoane instalate "după criterii politice", apărea pe site-ul partidului lui Janša, un fel de listă de persoane de eliminat. Aceştia sunt istorici, jurnalişti şi economişti de notorietate publică pe care fostul guvern al lui Borut Pahor îi numise în consiliile de administraţie şi în unele instituţii.

Unii apar pe lista lustraţiei a lui Janša pentru că au semnat odinioară petiţii "prost văzute", în special cea în sprijinul "şterşilor" [ex-iugoslavi care au fost privaţi de cetăţenia slovenă după independenţă]. Alţii pentru că aveau legături de familie cu oameni "vinovaţi" sau aveau prieteni "prea puţin corecţi politic". Păcatele lor au fost notate lângă numele lor cu mare grijă de către oamenii lui Janša.

Iar pe când Janša nu-şi pierde timpul, Europa tace, aşa cum şi Partidul Popular European tăcea atunci când unul dintre membrii lui sloveni, Lojze Peterle, un om respectat şi influent, călca în picioare drepturile "şterşilor" şi al romilor în timpul primului mandat al lui Janša. Dacă Janša ar fi îndrăznit să se atingă de autonomia Băncii Centrale, Europa ar fi urlat, dar când vine vorba de epurare politică şi de autonomia Biroului Procuraturii de Stat, Europei nu-i pasă.