"Opel Anvers sacrificat, sfârşitul miracolului flamand", "Opel, lovitura de măciucă", "Opel aruncă 2 600 de persoane" – presa belgiană, unanimă, titrează cu închiderea uzinei Opel din Anvers anunţată pe data de 21 ianuarie de către General Motors. "Într-o lume globalizată în care domnesc multinaţionalele, o mică zonă fără interes politic precum Flandra este locul ideal pentru a abate toporul", regretă De Morgen. Dar Anvers nu va fi un caz izolat. General Motors, care a dezminţit de mai multe ori intenţia de a închide uzine, prevede acum suprimarea a 8 300 locuri din aproape 50.000 în Europa, dintre care 4 000 în Germania, şi reducerea cu 20% a capacităţilor de producţie. După De Standaard "marea întrebare" este următoarea: "Unde ne poziţionăm asupra pregătirii viitorului nostru, care nu se mai bazează pe asamblarea de maşini clasice ? Trebuie să privim realitatea în faţă : anii de glorie ai acestei industrii nu se vor mai întoarce niciodată". Ziarul consideră că statul trebuie să îşi asume responsabilităţile şi că întreprinderile trebuie imperativ să se bazeze pe inovaţie pentru a depăşi criza. "Există oportunităţi pentru produsele de tehnologie avansată şi de mediu, printre altele, pentru maşini electrice [...] Statul are un rol important de jucat în această schimbare radicală. El trebuie să creeze condiţii pentru a promova inovaţia şi pentru a atrage investitorii".

Anunţul închiderii uzinei Opel prefigurează dispariţia industriei automobile europene ? Suprimarea locurilor de muncă o pot prevesti, lanseazăLes Echos. Renault şi Peugeot-Citroen au anunţat 10 000 pentru anul 2009. Fiat plănuieşte închiderea fabricii din Sicilia, 1 400 de locuri de muncă. Iar "conjuncţia crizei, sosirii pieţei la maturitate, a evoluţiei tehnologice şi intrării planificate de noi concurenţi din Asia lasă să planeze nori ameninţători".

Şi totuşi, susţine cotidianul economic parisian, "pe planul competitiv, Europa n-a fost, probabil, niciodată mai puternică". "Volkswagen este în faţa tuturor, inclusiv a Toyota, Renault rămâne pionierul şi modelul alianţelor transcontinentale reuşite, Fiat răscumpără Chrysler şi Audi, Mercedes şi BMW nu au încă rival pe planetă". Problema industriei auto europene nu este deci atât ameninţarea sfârşitului unei industrii "dar cel al modului său de producţie", consideră Les Echos. Industriile germană, franceză şi italiană sunt prinse "în capcana propriului lor sistem", care a consistat, în faţa crizei economice şi maturizării pieţei europene, în a relocaliza asamblarea spre ţările estice.

"Astăzi o maşină din cinci este fabricată în Polonia, Ungaria, România sau Slovenia. Unităţi moderne, mai rentabile decât uzinele istorice care merg greu. Rezultatul, supracapacităţi de producţie dificil de estimat, dar care, având în vedere prăbuşirea pieţei, pot ajunge sau chiar depăşi 50%", explică cotidianul. "Această tranziţie va fi dureroasă şi au trăit-o deja sectoare cum ar fi siderurgia. Cunoaştem deci deja restul poveştii. Concentrarea actorilor, modernizarea mijloacelor de producţie şi specializarea produselor spre o gama superioară". "Belgia poate servi drept exemplu pentru guvernul german care afirmase că va susţine supravieţuirea lui Opel, comentează, din Berlin, Tagesspiegel. Deşi guvernul flamand a vrut să sprijine Opel pâna la 500 de milioane de euro, General Motors a zdrobit site-ul din Anvers. Uneori, banii nu sunt totul".

Acest episod ilustrează bine incapacitatea guvernelor de a salva marile companii în ţările lor, spune La Libre Belgique. De fapt "este o dublă impotenţă. În primul rând, cea a politicianului de a putea influenţa încă, pentru un timp, cursul evenimentelor într-o economie globalizată. (...) În al doilea rând, cea a unei Europe incapabile de a trece peste egoismele naţionale în sânul ei pentru a opune dictatelor sau şantajelor marilor întreprinderi un răspuns social coerent şi concertat în interesul general".