08 aprilie este Ziua Internaţională a Romilor, dar mulţi dintre cei 12 milioane de romi din Europa trăiesc încă într-o sărăcie cruntă. Tensiunile etnice sunt în creştere, aşa cum am putut vedea cu atacurile taberelor de romi din Italia în 2008 sau intimidările la care se dedau grupurile paramilitare rasiste în Ungaria. În septembrie anul trecut, mii de bulgari au ieşit în stradă, strigând sloganuri precum "Ţiganu-i bun doar de săpun".

"Tratamentul rezervat romilor este încercarea decisivă a democraţiei", afirma profetic răposatul preşedinte ceh Václav Havel, în 1993. Tranziţia spre capitalism a avut consecinţe dezastruoase pentru romi. Sub regimul comunist, ei aveau locuri de muncă, erau cazaţi şi şcolarizaţi gratuit. Acum, mulţi îşi pierd locurile de muncă, locuinţele, iar rasismul împotriva lor a reapărut masiv şi nepedepsit. La sfârşitul anilor 1990, perspectiva de aderare la UE a anumitor ţări din Europa Centrală şi de Est lăsa să se întrezărească o îmbunătăţire. "Liderii romi erau foarte entuziasmaţi", îşi aminteşte fostul deputat european Jan Marinus Wiersma. Ţările candidate la aderare îşi adaptau legislaţia la cea a UE şi propuneau proiecte.

Dar era doar praf în ochi, spun acum ONG-urile şi militanţii pentru drepturile romilor. În Bulgaria, de exemplu, romii şi-au regăsit masiv locuri de muncă, potrivit cifrelor oficiale. "În realitate, au reajuns, câteva luni, mai târziu înapoi în stradă", afirmă, din Sofia, cercetătoarea bulgară Ilona Tomova. "Noi, ţările post-comuniste, ne pricepem să manipulăm cifrele. Dar Uniunea nu şi-a dat încă seama".

Bruxelles are un cuvânt de spus în politica pentru romi

Acum că aceste ţări au devenit state membre ale UE, Bruxelles nu mai poate folosi perspectiva de aderare ca mijloc de presiune, consideră Rob Kushen, director al Centrului European pentru Drepturile Romilor (ERRC)din Budapesta. Comisia Europeană este de altfel legată de principiul subsidiarităţii: "În ceea ce priveşte romii, ţările membre sunt cele care joacă un rol important în materie de educaţie, locuri de muncă, locuinţe şi sănătate. Rolul nostru se limitează la coordonare", spune Matthew Newman, purtător de cuvânt al lui Viviane Reding, Comisarul pentru Justiţie şi Drepturile fundamentale ale omului.

Bruxelles poate totuşi influenţa politica prin fondurile UE. Pentru perioada 2007-2014, de exemplu, Republicii Cehe, României şi Slovaciei li s-au pus la dispoziţie, individual, 172 de milioane de euro strict alocate problemei romilor [ România are însă deja o problemă individuală de absorbţie a fondurilor individuale şi de coeziune]. Ţările membre în care trăiesc romii pot astfel depune cereri pentru programe sociale mai extinse. Acest chilipir reprezintă în total 17.5 miliarde de euro.

Slovacia obţinuse 200 de milioane pentru un nou program. Din 2001 până la sfârşitul lui 2006, Klara Orgovanova a lucrat în această ţară cu o echipă de 30 de persoane. Dar în iulie 2006, Partidul Social Democrat [SMER-SD] a ajuns la putere şi a format o coaliţie [până în 2010] cu Partidul Naţional Slovac [SNS], al cărui lider, Ján Slota, considera că romii se domesticesc cu "biciul în curtea din spatele casei". Apoi, cea mai mare parte a banilor a "dispărut", transformată în noi semafoare, echipamente tehnologice pentru spitale sau cluburi de fotbal în care nu joacă niciun rom. Iar Klara Orgovanova şi echipa ei au fost concediaţi.

Uneori, banii sunt interceptaţi de ONG-uri înfiinţate pentru ocazie sau umflă salariile înalţilor funcţionari corupţi. Aceasta este ceea ce afirmă unii deputaţi, cum ar fi [fosta deputată ] Els de Groen, militanţi pentru drepturile romilor şi jurnalişti, precum cei de la BIRN colectiv (Balkan Investigative Reporting Network – Reţeaua Balcanică de jurnalism de investigaţie). Desigur, banii nu sunt întotdeauna deturnaţi în mod intenţionat. Cererile de subvenţii sunt complicate şi necesită o bună înţelegere a jargonului UE.

"Romii nu sunt o prioritate politică"

Răspunzând la episoadele rasiste şi la tentativa de alcătuire de dosare personalizate romilor din Italia, în 2008, şi mai ales după expulzarea romilor din Franţa în 2010, Comisia s-a mărginit la a invoca o încălcare a libertăţii de circulaţie, şi nu a egalităţii de tratament şi a egalităţii rasiale. O reacţieconsiderată foarte insuficientă de către organizaţiile apărătoare ale drepturile omului. Această reţinere a Comisiei se datorează faptului că "discriminarea şi sentimentele anti-ţigani sunt subiecte politice mult prea fierbinţi", consideră Nele Meyer, de la Amnesty International. "Comisia nu poate acţiona în calitate de super-poliţist al drepturilor fundamentale", consideră la rândul său Matthew Newman. Acesta subliniază de asemenea "rata scăzută de absorbţie" a fondurilor UE menite romilor: Cererile ţintesc doar o parte din fonduri. Romii nu sunt o prioritate politică".

Potrivit lui Valeriu Nicolae, el-însuşi rom şi director al "Policy center for roma and minorities" [Centrului de politici pentru romi şi minorităţi] din Bucureşti, fondurile alocate pentru romi şi programe sociale adecvate de către Bruxelles sunt foarte insuficente: România a primit în perioada 2007-2013 aproximativ 230 de milioane de euro. "Avem un milion de romi. Ceea ce nu reprezintă nici măcar 20 de centime pe zi şi pe rom".

De ce Comisia nu numeşte un comisar pentru minorităţi? "Ţările membre se tem că ar începe să se intereseze de asemenea de maghiarii din România sau de bascii din Spania", observă Jan Marinus Wiersma. În ceea ce priveşte Ungaria, Kinga Göncz, deputat european, evocă o frică "uşor de înţeles": "Ţările ar putea atunci gândi: "Perfect, de acum înainte se ocupă Bruxelles de asta".

"Democraţia înseamnă de asemenea de a apăra minorităţile"

De când cu dramele care au avut loc în Italia şi Franţa, Uniunea pare să fi intrat în mişcare. În aprilie 2011, Consiliul European a decis să stabilească un cadru european comun, sub formă de "strategii naţionale pentru integrarea romilor". Lívia Járóka – singura eurodeputată de origine romă- se declară optimistă deoarece se pune mai în evidenţă interesul socio-economic al integrării romilor. "Întrucât politicienii singuri nu vor ajuta pur şi simplu romii".

Dar, şi aici, în final Comisia lasă în grija statelor căutarea unei soluţii. Ungaria actuală arată ce poate da acest lucru în practică. "Guvernul lui Viktor Orbán a redus recent vârsta maximă de şcolarizare obligatorie, astfel încât copiii romi pot părăsi şcoala mai devreme", spune Rob Kushen din ERRC. Ceea ce dovedeşte cât de greu este de a obţine măsuri în favoarea romilor în climatul actual. Viktor Orbán se confruntă în Ungaria, ca şi în alte ţări europene, cu o opoziţie de extrema-dreaptă: Jobbik, un partid făţiş anti-romi. "Democraţia înseamnă de asemenea de a apăra minorităţile. Dar Viktor Orbán nu pare să înţeleagă acest lucru. Acesta este exact avertismentul lansat de Havel în 1993", subliniază Rob Kushen.