Alegeți o limbă
Hai să vedem unde-i neînţelegerea. În majoritatea cazurilor este văzut ca un ciumat, ca un vierme insidios care distruge fructul comunicaţiei. dacă ne gândim mai bine însă vedem că de fapt este o şansă, aşa cum eroarea este şansa cunoaşterii, în sensul că ea obligă la un retur asupra propriei persoane, la o corectare şi la o progresie.
Dacă toate spusele noastre ar fi imediat "bine înţelese", dacă ne-am înţelege de fiecare dată "sută la sută", ar fi suficient să vorbim o singură dată, şi nu am mai avea nimic să ne zicem. Este exact la fel pentru limbi. Există aproximativ 6000. Unele sunt vecine, surori sau verişoare, altele sunt totalmente străine una alteia, separate de ani-lumină. Astfel suntem chiar înclinaţi să gândim că, dacă nu ar exista decât una singură, clară şi perfectă, în care lucrurile şi-ar găsi reflectarea exactă, toată lumea s-ar înţelege fără efort, am scăpa de catastrofa lui Babel, la dispersie şi la inconsolabila nefericire de a fi condamnat la traducere, trădătoare. Ei bine, nu. Această limbă unică, rămăşiţă a visului limbii originale sau a "Ursprache" - "limba în care Dumnezeu şi Adam conversau în Paradis" - ar fi plictisitoare până la moarte, ar omorâ în faşă orice schimb şi ar reduce considerabil "posibilităţile de a avea mai multe sensuri". Trăiască Babel, deci, trăiască păcatul de extrem orgoliu al oamenilor, cel care i-a făcut să construiască un turn la fel de înalt ca cerul şi care a stat la baza pedepsirii lor, condamnaţi la dispersie şi la diferenţa limbilor - căci acest blestem este o binecuvântare.
Globish.
Aceasta este teza pe care François Ost, filozof şi jurist, profesor la Geneva şi vice-rector al Universităţii Saint-Louis din Bruxelles, o apără în Traduire. Impozantei opere - al cărui subtitlu indică clar scopul : "Apărarea şi ilustrarea mulingvismului" - nu-i lipseşte nici o referinţă, nici o notă, nici un argument (poate doar un index al numelor proprii). Este de o mare rigoare dar, dacă îl convocă în sprijin pe Merleau-Ponty, Quine sau Wittgenstein, ECo, Benveniste sau Antoine Berman, nu se adresează nici pe departe doar specialiştilor de filosofie a limbajului, semioticii sau lexicologiei.
Până la urma, varianta sa este politică: Europa gândeşte în mai multe limbi, limba sa este traducerea, s-ar mutila din punct de vedere politic şi cultural dacă s-ar supune hegemoniei "global english", sau pe scurt "globish".
François Ost începe prin a analiza mitul fondator al turnurilor lui Babel: douăzeci de linii din Geneză (XI, 1-9), nouă versete "riguroase asemeni unei povestiri de Kafka, emigmatice precum poezia lui Borges" care au dat naştere unei literaturi infinite. Se apleacă mai întâi asupra "punerii în context a textului", asupra situării sale în economia generală a Genezei, descoperă înlănţuirea complexă de teme care îl constituie, degajează starturile istorice ale scrierii sale, şi procedează mai apoi la un comentariu aproape cuvânt cu cuvânt , comparând traducerile franceze cu principalele inerpretări. Astfel, în locul "paradigmei babeliene", care nu a încetat să alimenteze şi alte culturi, întrevede "emergenţa unei paradigme a traducerii, acordate unei lumi care se vede în termeni de reţea şi comunicare".
"Ospitalitate".
Traduire (A traduce, Fayard) este consacrat aproape în întregime explorării acestui nou model, care obligă la o "gândire de ansamblu a limbii şi a traducerii" (în domenii la fel de diverse ca interdisciplinaritatea ştiinţelor, dialogul între religii, filosofii, dreptul internaţional şi drepturile naţionale, societatea civilă şi reprezentanţii ei politici...). Ost examinează "fondamentele imaginare, abaterile istorice, frontierele conceptuale, presupoziţiile lingvistice, implicaţiile etice şi condiţiile politice de punere în practică". Rezultă un veritabil imn multilingvismului şi acestei "ospitalităţi de limbaj" care este traducerea - "scriitură efectivă", inventivă, care operează mai întâi în sânul fiecărei limbi înainte de a trudi la frontierele proprii şi care face din "intraductibilitate", văzută ca şi obstacol, "organul" şi condiţia de posibilitate. A traduce înseamnă a trăda, bine înţeles, dar această traducere, ca şi neînţelegere, constituie cea mai bună garanţie a continuării traducerii, a discuţiei, a schimbului, a "gândirii în dialog". "Dacă traducerea ar trebui să reuşească în întregime, spectrul limbii unice ar reveni la suprafaţă iar turnurile s-ar clătina din nou". La Babel şi peste tot în lume.
