În Franţa, vă daţi seama uşor când un autohton traversează o fază emoţională delicată odată ce ce acesta vă zice : "Ça me saoule" (adică, a ajuns la limită, nu a alcoolului, dar a problemelor, de exemplu). Ceva sau cineva, poate să îl calce pe nervi, "taper sur le système" sau "să îl agaseze" ("courir sur le haricot"), (legumă însemnând aici, în argou, deget) sau mai simplu, "să îl sufoce". Dacă pronunţă cuvinte ca: "couille" ("bile"), "burnes" ("arde-o") ori "cul" ("cur"), lăsaţi-o baltă şi continuaţi-vă drumul pentru ca este clar că îl enervaţi.

Dar nici prietenii europeni nu sunt mai "zen" ! Li se întâmplă şi lor să îşi piardă "sângele rece". Dar unii o fac cu umor, ceea ce nu este lipsit de farmec ! Uitaţi-vă la germani, de exemplu. Dacă aceştia folosesc expresia "jelanden zutenxte", "încetaţi rapid de a le mai vorbi". Asta înseamnă că nu mai pot ei de blabla-ul vostru. La fel, dacă "le ronţăiţi la ureche" ("****jemanden das Ohr abkauen"), vor fi repede "ameţiţi" ca în verbul **"vollabern".

Nu provocaţi un polonez. Deoarece supărarea acestuia se poate transforma într-o "furie de pantofar ", ca în expresia "doprowadzac do szewskiej pasji" (personal, nu intenţionez să îmi repar pantofii în Polonia). Cu toate că nu face niciodată un "accident vascular", nervozitatea îl face bolnav. Dacă polonezul devine palid, a-ţi păţit-o, este pentru că i-aţi transmis "febra albă" ("doprowadzać do białej gorączki" ) sau pentru că i-aţi provocat un atac de apoplexie ("szlag mnie trafia ")... "Să se ştie bine : acestea sunt două dintre simptomele unei grave enervări ".

În Spania, atenţie, se întâmplă invers ! Nu faceţi prostii : dacă un spaniol "devine negru" ("estar negr") înseamnă că aţi început să îl agasaţi la modul cel mai serios şi că "vă jucaţi cu "nervii" săi ("tocar las pelotas"). Dar dacă vreţi însă să trăiţi periculos, atunci acest lucru nu mai este problema mea.

Jane Mery