Cei care suferă de probleme amoroase pot găsi consolare pe site-ul Tate vizitând expoziţia "I've just split collection" (Tocmai m-am separat). Cinci tablouri melancolice, romantice şi emoţionante apar pe ecran, dintre care un Waterhouse şi un Turner. Se pot de asemenea găsi colecţii cu teme mai generale: Rainy Day Collection (colecţia pentru zilele ploioase) sau se pot căuta în funcţie de cuvinte cheie, de exemplu, "suffering" (suferinţă) : 84 rezultate.

"Galeria Tate numără oficial patru muzee, dar site-ul său este într-adevăr considerat ca fiind un al cincilea", explică Martijn Stevens. Colaborator al Universităţii Radboud Nijmegen (Olanda), el este specializat în influenţa erei digitale asupra muzeelor de artă. La institutul de mass-media V2 din Rotterdam, el observase că formele de artă digitală sunt dificil de menţinut – site-urile dispar de pe Internet, software-urile îmbătrânesc... Muzeele ar putea oferi operelor un piedestal mai durabil.

Digitalizarea colecţiei nu ar trebui să fie scopul final

Cercetările sale arată că instituţiile de artă nu profită încă suficient de oportunităţile tehnologice. Pe site-urile lor, majoritatea muzeelor oferă mai ales servicii practice : informaţii asupra expoziţiilor actuale, orele de deschidere, accesibilitatea. "Site-ul unui muzeu dă cel mult o primă impresie înaintea vizitei adevărate", spune Stevens – "Digitalizarea colecţiei este adeseori scopul final. Dar ar trebui să fie doar începutul, dacă muzeul doreşte într-adevăr să participe în dinamica artistică în societate".

Pentru a reveni la Tate ca exemplu de urmat, există o opţiunepentru a găsi cu Google StreetView locurile care sunt pictate pe tablouri, iar cu "Art on Demand", vizitatorii site-ului pot cumpăra reproduceri ale tablourilor, cu tot cu cadru. După părerea lui Stevens, există desigur instituţii artistice care experimentează, ca Rijksmuseum din Amsterdam şi muzeul Kröller-Müllerdin Otterlo (lângă Utrecht). "Dar când ai de făcut reduceri bugetare, aceste experienţe sunt primele care dispar de pe scenă. Colecţia este întotdeauna prioritară".

Faptul că muzeele nu dau exemplul nu este surprinzător pentru Stevens : "Timp de secole, cuvântul de ordine era de a expune, a conserva şi a prezerva. Este o tradiţie care nu se va schimba uşor". În plus, activităţile digitale reprezintă un cost. "La Tate, acestea ocupă un departament întreg. La alte muzee, practic nu există astfel de cunoştinţe. Acestea trebuie să angajeze programatori şi designeri de web din afară". În plus, există temeri că divulgarea colecţiei conduce la o reducere a numărului de vizitatori. Potrivit lui Stevens, această teamă este neîntemeiată: "Va fi întotdeauna un public pentru tablourile bune".

Dar care este, pentru muzeu, avantajul unui site mai dinamic ? "I-ar permite să atragă un public mai larg. Prin interacţiune, publicul se simte mai implicat faţă de colecţie. Se poate oferi un context mai larg, se pot imagina tot felul de variante. Oricum, diviziunea în conformitate cu dictatele istoriei artei devine un concept depăşit".

Expunerea obiectelor extrem de fragile

Internetul oferă de asemenea posibilitatea de a arăta obiecte din colecţie care sunt atât de vulnerabile încât acestea părăsesc rar depozitul. Ca un exemplu reuşit, Stevens citează expoziţia web Accessorize! A muzeului Rijksmuseum din Amsterdam, care permite observarea în cele mai mici detalii a accesoriilor de modă din pene de struţ sau carapacea unei broaşte ţestoase. "În sală, niciodată nu pot fi observate de atât de aproape. Ar fi expuse în vitrine". Exceptând eventuala vânzare a reproducerilor, Stevens nu vede născându-se câştiguri suplimentare pentru muzee. "Vizitele de site-uri web cu plată chiar că nu funcţionează". El crede că guvernele au un rol de jucat: "Aşa cum acestea contribuie la conservarea şi întreţinerea unui Rembrandt, am putea imagina de asemenea forme de sprijin pentru aplicaţii web".

În cele din urmă, muzeele pot folosi de asemenea digitalizarea pentru crearea de artă. "Devine ce în ce mai greu pentru muzee să colecteze opere de artă. În vânzări publice şi expoziţii, sunt depăşite de magnaţii ruşi ai petrolului. În schimb, ele pot de exemplu să iniţieze proiecte de artă on-line, la care pot participa mai mulţi artişti ". Şi conchide : "Muzeele trebuie să îndrăznească concepte mai puţin tradiţionale. Să devină mai deschise, mai flexibile. Astfel vor reflecta de asemenea evoluţiile a căror dezvoltare se profilează în societate".