Adăpostită la poalele falezelor înalte de pe coasta de vest a Madeirei, bătută de furtuni, Marina do Lugar de Baixo, a cărei construcţie a costat 50 de milioane de euro, trebuia să fie refugiul ideal pentru iahturi de lux. Din păcate, de trei ori deja de la sfârşitul lucrărilor în 2005, valuri uriaşe au pulverizat digul portului de agrement. Astfel încât nici cei mai îndrăzneţi dintre navigatori nu au riscat să-şi arunce acolo ancora, ca să nu mai vorbim despre miliardarii în trecere la bordul palatelor lor plutitoare. Astăzi, portul este abandonat, drumul pe care l-ar fi putut lua Roman Abramovici este barat cu un lanţ, clubul cu pereţi albi este dezertat.

Dar, deşi valurile din largul Lugar de Baixo sunt spectaculoase, şi mai spectaculoase sunt valurile de bani provenind din Uniunea Europeană şi care au inundat Madeira, o regiune portugheză mai bine cunoscută pentru vinurile sale dulci şi soarele său de iarnă. Marina a fost desigur finanţată în principal de către guvernul semi-independent din Madeira, dar UE a participat cu 3.5 milioane de euro. Şi, ca şi ceilalţi investitori, Bruxelles s-a făcut că nu aude când i s-a semnalat că această porţiune de coastă atrăgea mai ales surferii. Şi deci, evident, nu putea fi un loc minunat pentru navele de agrement.

De asemenea, în apropiere, lângă promenadă şi restaurantul Frente Mar Madalena, unde o placă simbolizând o subvenţie europeană de 1.2 milioane de euro prinde rugină, promotorii au neglijat pericolul de căderi de pietre de pe faleze. În orice caz, până când o stâncă a trecut prin acoperişul restaurantului, cu doi ani în urmă. De atunci, şi acesta este închis.

Finanţele arhipelagului, găurite de şantiere din fonduri publice

Dar adevărata gaură neagră este cea pe care aceste şantiere omniprezente, alimentate din fonduri publice, au săpat-o în finanţele arhipelagului, care s-a transformat astfel într-un loc de vilegiatură comparabil cu Insulele Canare, mai în sud. Deoarece Madeira se află astăzi îngropată în datorii care, în termeni de adâncime, se pot compara cu apele înconjurătoare ale Oceanului Atlantic. Insulele au doar 250 000 de locuitori, dar guvernul local are circa 6 miliarde de euro datorii, aproape dublul datoriei publice pe cap de locuitor din Portugalia continentală.

Această criză financiară, care a fost dezvăluită abia în toamna anului trecut, intervine în cel mai prost moment pentru liderii Portugaliei, care au trebuit deja să negocieze pentru ei-înşişi un ajutor de 78 miliarde de euro de la Bruxelles şi FMI.

"Madeira este un fel de Grecie a Atlanticului", comentează Gil Cana, membru al Adunării Legislative Regionale din Madeira şi al partidului de opoziţie al Noii Democraţii. Sorbind o cafea într-o piaţă din Funchal, capitala liniştită a arhipelagului, Cana arată la fel de relaxat ca turiştii britanici şi germani de o anumită vârstă care se plimbă pe acolo, atraşi de reputaţia de pace şi securitate a locurilor.

Paradisul lui Jardim, periculos pentru unii

Cu toate acestea, el are în buzunar un spray defensiv, şi când iese seara ia cu el un mic pistol Browning, pentru care are un permis. Pentru că în mica comunitate din Madeira poate fi periculos să vorbeşti prea făţiş. Cana a fost deja bătut de două ori, i s-a ars maşina, vehicule deţinute de rude de-ale lui au fost vandalizate.

El îi acuză pe suporterii preşedintelui insulei, Alberto João Jardim, care, la ai lui 69 de ani, este la putere din 1978, adică unul dintre aleşii cei mai vechi în post din Europa. Vestigiu virulent al dictaturii lui Salazar, pentru care scria odinioară propagandă, acesta şi-a asigurat o popularitate de beton – şi este cazul de a o spune – datorită miliardelor pe care le-a cheltuit pentru dezvoltarea insulei. Care, până la sfârşitul dictaturii în 1974, era doar un loc sălbatic şi sărac. Astăzi, cătunele izolate din munţi sunt legate de 120 de kilometri de drumuri şi de tuneluri, şi în loc de patru ore, nu mai trebuie decât una pentru a face înconjurul reliefului accidentat şi vulcanic.

Dar banii veneau în mare parte din cele 2 miliarde de euro de subvenţii acordate de către UE până în anii 2000. Şi când această sursă a început să sece, Jardim a început să împrumute pe piaţa liberă, prin intermediul companiilor de dezvoltare imobiliară parţial finanţate de stat. Şi apoi, construcţiile au continuat, în astfel de măsură încât astăzi, chiar şi satele mici au centre culturale, piscine şi terenuri de fotbal somptuoase. Aşa cum a semnalat conştiincios Jornal, cotidianul deţinut de guvern, preşedintele participă la aproape 450 de ceremonii de inaugurare pe an, şi el le foloseşte ca mitinguri politice, în care îi denunţă pe duşmanii săi în timpul unor discursuri interminabile.

Retorică populistă pe banii UE

"M-a acuzat de a fi un comunist, un marxist, un membru al Opus Dei, printre altele", suspină Michael Blandy. Director al Blandy Group, el este unul dintre reprezentanţii puternicei comunităţi englezeşti de afaceri, implantată în arhipelag de două secole, de pe vremea în care Madeira era o escală importantă pe căile maritime comerciale transatlantice.

Blandy, în afară de activităţile sale în producţia de vinuri, este de asemenea proprietarul principalului ziar independent al insulei. "Preşedintele Jardim este, personal, destul de rezonabil, şi a lansat odinioară multe şantiere utile", explică acesta. Dar mai departe se plânge de concurenţa neloială a Jornal, care primeşte în fiecare an 3 milioane de fonduri publice. "În jurul anului 2000, când banii de la Bruxelles au devenit mai rari, am asistat la apariţia unei contabilităţi mai creative. Dl Jardim a început să creeze companii care împrumută bani pentru a construi din ce în ce mai multe drumuri şi terenuri de golf. Această situaţie a luat proporţii delirante".

Dacă un purtător de cuvânt pentru Comisia Europeană a reamintit recent că există "multe proiecte bune co-finanţate de UE în Madeira", Angela Merkel în schimb a citat de curând insula ca un exemplu de irosire a fondurilor de dezvoltare regională ale Uniunii Europene. Jardim a răspuns cu agresivitatea sa obişnuită la această critică a gestiunii sale financiare, denunţând "ignoranţa" cancelarului german. O retorică populistă care place publicului din Madeira, care l-a reales pentru patru ani în octombrie de anul trecut, dar cu numai 48%, cel mai prost scor al său în 33 de ani.