Chiar şi cei mai aprigi euro-sceptici nu mai cred că sârbii ar fi obligaţi să abandoneze caracterele chirilice în momentul aderării la UE sau că Bruxelles ar trimite unităţi speciale în ţară, însărcinate să-i vâneze pe cei care mai distilează încă "slivovitz" (ţuică) în alambicurile lor. Ei nu mai cred că, odată intraţi în UE, ar fi obligaţi să semneze altfel decât cu trei degete, în ciuda a ceea ce li s-a spus de către cercurile cele mai conservatoare ale Bisericii Ortodoxe.

Desigur, 20% dintre sârbi se tem să-şi piardă identitatea culturală, dar nimeni nu îşi imaginează o clipă că oamenii de la Bruxelles îl vor alunga pe Sfântul Sava [cel mai important demnitar politic, cultural şi religios sârb din secolul al treisprezecelea] din inimile şi minţile noastre.

Imediat după abolirea regimului de vize cu UE, în decembrie, vreo cincizeci de sârbi au zburat spre Europa cu vice prim-ministrul Bozidar Djelic. Pentru ei era prima oară. Erau câştigătorii concursului "Europa pentru toţi", organizat de către guvern. Au fost inclusiv la Strasbourg şi Bruxelles pentru a vizita instituţiile europene. "Nu aşa îmi imaginam lucrurile, totul este foarte impresionant", afirmă Zoran Djuricic, 46 de ani, pompier, originar din Uzice (în vestul Serbiei). Întors acasă, s-a hotărât, el o va împinge pe fiica lui, care tocmai a împlinit 18 ani, să înveţe limbi străine şi să călătorească.

Hadzi Marinko Mijovic, de asemenea născut în 1963, este originar din oraşul Novi Sad, unde este şofer de autobuz. Şi el este impresionat de ceea ce a văzut, în special în domeniul tehnologiei. "Europa este progresul", a spus el. El speră că fiul şi fiica lui, în vârstă de 13 şi 15 ani, vor putea beneficia pe deplin de schimburile cu idei şi bunuri permise de Europa.

Goran Joksimovic, din Sremska Kamenica (în nord), născut în 1968, este poliţist. "Înainte, nu puteam călători pentru că ofiţerii de poliţie nu aveau dreptul să aibă paşaport internaţional. Apoi, interdicţia a fost ridicată, dar nu a servit la nimic, deoarece trebuia o viză. Şi oricum nu aveam bani să călătorim. Tot ce cunoşteam din Europa era din mass-media. Dar să vezi lucrurile cu proprii ochi este foarte diferit". Iar despre viitorul european al Serbiei, ofiţerul nu mai are îndoieli. "Da, locul nostru este în Europa. Suntem deja acolo geografic, acum trebuie să facem un efort pentru restul", a spus el.

La 70 de ani, Petko Zoric era cel mai bătrân din grup. Profesor de educaţie fizică pensionat şi scriitor satiric în timpul liber, el se defineşte ca fiind "euro-sceptic". Europenilor le reproşează rolul lor în "distrugerea Iugoslaviei" şi bombardarea Serbiei [în 1999, NATO a condus o campanie aeriană de unsprezece săptămâni pentru a pune capăt războiului din Kosovo]. Cum vede el acum viitorul Serbiei în Uniunea Europeană? "Este ca o cursă, să zicem de 1 500 de metri. Iar celelalte ţări ale UE au un avans de 1 000 de metri faţă de Serbia, dar noi trebuie totuşi să alergăm..."