Umblă zvonul că există oameni care îşi plătesc impozitele deoarece ei consideră că este drept. Nu pentru că ei cred că statul are neapărat nevoie de cele câteva mii de euro pe care îi plătesc în fiecare an, nici pentru că ei tot nu au un cont în Elveţia. Pur şi simplu pentru că ei cred că este corect.

Aceştia sunt în general şi cei care nu descarcă ilegal filme de pe Internet pentru că ei consideră că este imoral să priveze autorul operei de drepturile lui. Aceştia sunt oameni care urmează preceptul filosofului Immanuel Kant atunci când spune ceva de genul: gândeşte-te la ceea ce s-ar întâmpla dacă toată lumea ar face la fel ! Ce trebuie deci să gândească aceste persoane – care există în realitate – de un guvern care plănuieşte în mod serios să răscumpere date furate de la instituţii bancare pentru a demasca evazioniştii fiscali şi a le cere impozitele din urmă ?

Totul pentru posesia datelor

Luaţi în considerare ce s-ar întâmpla : Guvernul şi-ar da dreptul să încalce legea pentru că unii politicieni au o concepţie proprie a justiţiei. Este cazul lui Sigmar Gabriel, lider al SPD, care a redus această problemă delicată, declarând că "totuşi nu putem lăsa să scape bandiţi sub pretextul că au fost demascaţi de alţi bandiţi" . [În 1 februarie, cancelarul Angela Merkel a declarat la rândul ei că "trebuie să facem orice efort pentru a obţine aceste date"]

Aceasta este concepţia justiţiei guvernului şi SPD-ului: a se pune în afara legii pentru a prinde evazioniştii ? Cel pentru care scopul (umplerea visteriei statului) justifică mijloacele, îşi dezvăluie poziţia faţă de statul de drept. El îşi permite să se ridice deasupra legii. Achiziţionarea de bunuri furate în folosul său propriu este, de fapt, o infracţiune de tăinuire pedepsită cu închisoare de până la cinci ani. Chiar şi simpla încercare de a cumpăra bunuri furate este un act pedepsit prin lege.

Dura lex sed lex ... doar pentru unii

Dar dacă Statul are dreptul de a-şi defini propria sa moralitate faţă de lege, de ce cetăţenii nu ar putea face acelaşi lucru ? În calitate de garant al statului de drept, guvernul nu este chiar şi mai obligat el însuşi să respecte legea ? Legea nu are întocmai menirea de a limita puterea Prinţului, astfel încât acesta să nu fie liber să facă tot ce consideră oportun ?

La urma urmei particularii nu duc lipsă de motive bune pentru a justifica plasarea de bani în Elveţia. Nu este oare mai bine să asigure copiilor o educaţie de calitate mai degrabă decât să arunce aceşti bani în gura monstrului statal? Nu este oare mai nobil de a da câţiva euro în plus femeii de serviciu [plătită la negru] decât a da totul fiscului ? Dacă Statul îşi stabileşte singur dreptul, de ce cetăţenii nu ar putea ? Atunci contribuabilii care îşi plătesc impozitele deoarece ei consideră că este imoral să încalce legea ar putea să înceapă să se îndoiască de cuvintele lui Immanuel Kant.

Gândiţi-vă atunci ce s-ar putea întâmpla !