Prima zi de Hanukkah în faţa porţii Brandenburg din Berlin, 2008. (AFP)

Evreu şi german, noua generaţie

Aproximativ 200 000 de evrei formează acum o comunitate care cunoaşte cea mai mare tulburare de la Al Doilea Război Mondial până acum. Aceasta îşi are originea într-un val de imigraţie din fostele republici sovietice şi o nouă generaţie pentru care Israel şi Holocaustul sunt foarte departe, scrie Die Zeit.

Publicat pe 9 februarie 2010 la 16:02
Prima zi de Hanukkah în faţa porţii Brandenburg din Berlin, 2008. (AFP)

Iată una dintre glumele evreieşti preferate ale Lenei Gorelik: un Robinson Crusoe evreu naufragiază pe o insulă pustie. Câţiva ani mai târziu, este regăsit şi naufragiatul oferă salvatorilor săi un tur al insulei. A construit două sinagogi mici. "De ce două ?", întreabă vizitatorii. "Aceasta este cea unde mă duc. Cealaltă este cea unde n-o să pun niciodată picioarele !" Lena Gorelik, tânără autoare de 28 de ani din München, de origine ruso-evreiască, povesteşte această glumă în romanul ei Hochzeit in Ierusalim [Nuntă în Ierusalim, ne tradusă încă în limba română]. Acest Robinson evreu, un naufragiat, un supravieţuitor - care construieşte doua sinagogi - este o bună parabolă a iudaismului german după Holocaust.

Lena Gorelik, fiică de imigranţi evrei ajunşi în Germania în 1991, are de puţin timp doua sinagogi care îi permit să-şi definească identitatea evreiască. Ea s-a apropiat de comunitatea evreiască liberală Beth Shalom, care practică la München un iudaism progresiv influenţat de Statele Unite. Lena nu a crescut într-un mediu religios. Dar, însărcinată cu primul ei copil, ea acordă acum importanţă faptului de a avea rădăcini într-o comunitate. Iar liberalii au fost deschişi la căutarea ei religioasă.

Ea nu ar asista totuşi niciodată la o oficiere în marea Sinagogă Ortodoxă din München pe care o consideră conservatoare şi "prizonieră a mentalităţii de închidere". Această comunitate, a doua cea mai mare din ţară după cea din Berlin, este condusă de 25 de ani de Charlotte Knobloch, preşedinte al Consiliului Central al Evreilor din Germania.

O temută schimbare de generaţie

Newsletter în limba română

Mandatul doamnei Knobloch apropiindu-se de sfârşit, iudaismul german se confruntă cu cea mai mare schimbare de la sfârşitul războiului încoace. Dacă această supravieţuitoare a Holocaustului de 77 ani îşi părăseşte postul, este clar că de fapt întreaga generaţie a martorilor oculari şi a supravieţuitorilor îşi cedează locul. "Definirea evreilor de exterminarea în masă se apropie de sfârşit", consideră Cilly Kugelmann, de la Muzeul Evreiesc din Berlin. Nu sunt vorbe negândite, deoarece iudaismul generaţiei părinţilor lor aparţine istoriei. Răspunsurile la noile întrebări care apar nu vor mai veni numai din partea Consiliului Central. Avertizând împotriva antisemitismului, neo-nazismului şi anti-sionismului, reprezentanţii evrei au omis să dea o imagine pozitivă a iudaismului. Aceste răspunsuri nu vor veni nici de la jurnaliştii care, chiar şi astăzi, dictează dezbaterea iudeo-germanică. O nouă generaţie ia cuvântul.

Unul dintre reprezentanţii săi, actorul Oliver Polak, are un mare succes cu prima lui carte, al cărui titlu, "Ich darf das, Ich bin Jude" [Am dreptul să fac asta, sunt evreu, ne tradusă încă în limba română], lasă să se ghicească că s-a amuzat să determine limitele bunului simţ. Pe copertă, se poate vedea autorul lângă un câine-lup german purtând un chipiu Wehrmacht pe cap şi o stea a lui David în jurul gâtului.

Acest fiu de supravieţuitor al Holocaustului reaminteşte cum şi ce ar fi îngrozitor - dar câteodată şi tandru sau trist - de comic în viaţa unui tânăr puţin grăsuţ care a crescut ca toţi ceilalţi în provincia Germaniei - dacă nu l-ar fi chemat Polak, nu ar fi fost evreu şi dacă tatăl său nu ar fi întruchipat "remuşcarea oraşului" : "Şi apoi mi-am făcut apariţia, ca un fel de memorial - "generaţia următoare". Că îmi place sau nu". Polak ia cu siguranţă o oarecare distanţă faţă de Consiliul Central, dar nu faţă de iudaism. Pentru Polak, viaţa evreiască este cel mai bun material.

90% din membrii comunităţii evreieşti sunt imigranţi recenţi

Evreii trec printr-o formă extremă a procesului cu care se confruntă toată ţara: 90% din membrii comunităţii evreieşti sunt imigranţi recenţi. Ei au venit în ultimele două decenii din fosta URSS. În 2002, Germania a primit chiar mai mulţi evrei din fosta Uniune Sovietică decât Israelul. Jewish Agency (Agenţia Evreiască) a cerut în zadar guvernului german să înăsprească cerinţele de intrare pentru evreii ruşi pentru ca mai mulţi dintre ei să aleagă să se stabilească în Israel. Ce ironie în faptul că evreii se roagă de statul german să nu fie prea generos cu evreii.

Există, de asemenea, un al treilea factor, care schimbă punctul de vedere asupra acestei teme a iudaismului. Minoritatea care practică o religie similară şi totuşi străină şi pe care majoritatea o resimte ca o provocare pentru identitatea ei nu este constituită din evrei, ci din musulmani. Mulţi evrei trăiesc această stare de fapt cu sentimente încurcate. Ei se tem că dezbaterea din jurul Islamului se va transforma într-o bătălie de apărare împotriva societăţii multi-confesionale a majorităţii îngrijorate.

Situaţia ia o întorsătură paradoxală : minoritatea evreiască este în creştere, dar interesul stârnit în rândul publicului larg a scăzut relativ. Acest lucru face posibilă o revenire la calm, sau, pentru a folosi cuvântul tabu în problemele germano-evreieşti, un pas spre normalitate.

ISTORIE

Aceşti albanezi musulmani care au salvat evrei

O placă de marmură gravată cu 65 de nume a fost descoperită în 8 februarie la Muzeul de istorie naţională din Tirana. Ea îi omagiază astfel pe cei 65 de albanezi care au salvat evrei în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. La sfârşitul anului 1930, Albania nu număra decât 200 de evrei la 803 000 de locuitori, în marea lor majoritate musulmani. La sfârşitul anului 1944, după doi ani de ocupaţie nazistă, erau 2500. “Această mică ţară balcanică nu a protejat doar [...] evreii care locuiau pe pământul său, dar i-a primit pe toţi cei veniţi din Polonia, Germania, Austria, Grecia, Bulgaria sau alte teritorii din fosta Iugoslavie. Refugiul albanez era atât de sigur încât populaţia evreiască – fapt unic în Europa – nu a scăzut ci a crescut în timpul celui de Al Doilea Război Mondial”, subliniază Le Figaro. Motivele acestei “ospitalităţi excepţionale”, explică ziarul, se regăsesc într-un cod de onoare propriu albanezilor : Kanun. Una din regulile sale, Besa (“a-ţi respecta promisiunea”) obligă persoana în cauză să-şi respecte cuvântul dat unui vecin, unui prieten sau unui necunoscut, de a-l proteja până la moarte.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect