Da, dom’le, ai dreptate, sîntem buni la limbi străine.“ Asta îmi spunea taximetristul." Aflat la Bruxelles în 2006, cu ocazia unui colocviu asupra locului României în UE, ziaristul Gabriel Giurgiu cade din întaîmplare peste un taximetrist român. Pe drumul spre colocviu, ziaristul Dilemei Vechise întreba cu voce tare: "Ce domeniu avem noi tare, dom’le, la care să zicem că ieşim în evidenţă, că e un plus faţă de celelalte ţări?“ „Eu aş zice că agricultura şi turismul, cum zic toţi, dar e o prostie, o lozincă“ – replică şoferul rapid. „Să fie programatorii, ăştia, softiştii, calculatoriştii, mai degrabă.“ După un scurt moment de ezitare, ziaristului român "îi pică fisa": „Dom’le, traducători şi interpreţi putem să dăm Europei“. Şoferul rămîne un pic perplex. Oricum, pe maşina lui scria mare: „We speak english and spanish“. Apoi, dezvoltăm subiectul.

Această discuţie, avută la Bruxelles cu aproape patru ani în urmă, ca şi faptul că a repetat acest discurs în faţa lui Jonathan Scheele, şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România, îi prilejuiesc lui Gabriel Giurgiu, retrospectiv, câteva senzaţii şi gânduri. Intervenite în ajunul sfârşitului de mandat al primului comisar european român, Leonard Orban, în fotoliul comisarului pentru Multilingvism. Cu câteva zile deci înainte ca acest portofoliu să dispară ca entitate de sine stătătoare, pentru a fi cooptat în portofoliul mai larg, acordat comisarului grec: Educaţie, Cultură, Învăţământ şi Mulilingvism.

"Pînă la urmă, Leonard Orban cred că şi-a făcut treaba de comisar. În aceşti doi ani, cu bătaie spre trei, nu a stat chiar degeaba. Pe agenda cabinetului său au apărut dosare aparent surprinzătoare, cu un substrat politic evident. Cererea de recunoaştere a limbii catalane ca limbă oficială este un singur exemplu. Corsicanii au cerut ceva similar. Nu mai vorbim de basci. Limba gaeilge, a Republicii Irlanda, a devenit limbă oficială a Uniunii..."

Articolul în întregime pe site-ul revistei Dilema Veche...