Alegeți o limbă
În 2009, M., 19 ani, a ieşit cu bacalaureatul în buzunar din liceul agricol Nermont Châteaudun (Eure-et-Loir). O lună mai târziu, el îşi încărca ultimele camioane cu maşini agricole. Direcţia România, mai special Măceşu de Sus, un sat din sud-vestul ţării.
Cazul lui M. este departe de a fi unul izolat: România, cu circa 15 milioane de hectare de teren arabil, este pe cale să devină noul Eldorado al agricultorilor în Europa. Mii de francezi, italieni, spanioli, britanici, germani, danezi îşi fac bagajele şi gonesc spre această ţară intrată în Uniunea Europeană în 2007, în scopul de a implanta ferme.
M., care este destinat din copilărie să fie agricultor nici că putea spera mai bine. "Aici, la 19 ani, m-am trezit la cârma unei ferme de peste 1400 de hectare. Pentru a face în Franţa ceea ce am făcut în trei ani în România, ar fi trebuit două sau trei generaţii".
La Măceşu de Sus, el cultivă grâu, orz, floarea soarelui şi rapiţă. Şi are gânduri mari. Va beneficia în curând de fondurile Comisiei Europene menite modernizării României. Proiectul lui îi va permite să crească cu 7 000 de tone capacitatea de stocaj şi să irigheze 500 de hectare de terenuri suplimentare.
În ciuda dificultăţilor, el nu are regrete. "Primele luni eram cam depăşit, povesteşte tânărul. Dar dacă aş fi rămas în Franţa, ce aş fi făcut azi? Mi-aş fi terminat studiile şi aş fi găsit de lucru pentru 1 200 de euro pe lună. Plăteşti o chirie, mănânci, te îmbraci, şi la sfârşitul lunii nu mai ai nimic. Asta nu-i viaţă".
Tinerii fermieri veniţi din Vest reinventează agricultura ţării
Imposibil să traversezi România fără să dai de aceşti fermieri veniţi din Vest care reinventează agricultura ţării. Datorită ştiinţei şi investiţiilor acestora, agricultura românească a înregistrat în 2011 o creştere de 11%, şi este doar un început. S-a terminat cu terenurile lăsate în paragină şi cu sentimentul de pustietate la ţară.
Românii îşi vând acum terenurile agricole pentru 2 000 de euro hectarul în medie, un preţ imbatabil în UE. Subvenţiile europene se ridică la 180 de euro pe hectar, jumătate din suma care poate fi obţinută în Europa de Vest. Dar din 2014, noua Politică Agricolă Comună (PAC) ar trebui să pună la acelaşi nivel vestul şi estul Europei.
Pentru a cumpăra în România, un agricultor occidental este obligat să creeze o societate în ţară, dar, din 2014, orice persoană cu reşedinţa în UE va putea cumpăra terenuri direct. Iată de ce fermierii se grăbesc să cumpere înainte ca speculaţia să facă preţurile să explodeze.
Cei mai grăbiţi sunt elveţienii, care nu mai au mijloacele să plătească mai multe zeci de mii de euro un hectar de pământ elvetic. La Firiteaz, un mic sat din vestul ţării, familia Hani, originară din cantonul Lucerna, au venit împreună cu vreo zece ani în urmă: tatăl, mama, doi copii şi doi nepoţi. Ei au cumpărat 800 de hectare de teren.
"România era grânarul Europei între cele două războaie mondiale"
"În Europa de Vest, nu mai este loc pentru tineri, regretă Christian Hani, 29 de ani. Aici se poate construi ceva de la zero. Cred că pentru noi, tinerii, este foarte important să creăm ceva nou".
Piaţa bio este în plină expansiune în Europa de Vest, şi familia Hani este tot timpul în ruptură de stoc. Ei au adus din Elveţia toate echipamentele necesare pentru a face agricultură biologică pe o scară largă.
"Cerealele pe care le producem aici veneau până acum din Canada, Statele Unite ale Americii şi China, explică Lukas Kelterborn, un german specialist în marketing care se ocupă de vânzarea culturilor familiei Hani. Este deci normal de a încerca să le producem în Europa. Există oportunităţi extraordinare în România, şi trebuie să amintim că această ţară era grânarul Europei între cele două războaie mondiale. Ceea ce este pe cale să devină din nou".
La Măceşu de Sus, M. crede şi el în acest viitor. Cu prietena lui româncă, îşi va construi o casă pe pământurile lui. El are deja o casă în sat şi un apartament în Craiova, oraşul din apropiere.
"În România, am o viaţă mult mai flexibilă, şi am descoperi tradiţii pe care nu le mai avem în Franţa, spune el. N-am tăiat un porc sau o oaie în viaţa mea, iar românii o fac încă la ţară... În Franţa, nimeni nu mai are legături cu nimeni. Sunt cu adevărat fericit aici". Cuvânt de ţăran.
Din România
Grânarul sau deşertul Europei?
În restul Europei, studiul agrochimic al pământurilor este condiţia sine qua non pentru orice agricultor care doreşte să-şi trateze o parcelă cu îngrăşăminte chimice. "Şi România avea aceeaşi politică înainte de 1989, când analiza solului era făcută în mod sistematic la nivel de CAP şi IAS. Însă revoluţia a adus cu sine fărâmiţarea proprietăţii,iar studiile agrochimice fiind scumpe, cei mai mulţi dintre ţărani nu şi-au putut permite financiar să le comande, povesteşte România liberă. Astfel s-a ajuns la situaţia absurdă în care, din cauza fărâmiţării proprietăţii, acelaşi set de analize îl costă pe un mic fermier de 15 ori mai scump decât pe un mare latifundiar".
"În prezent, doar 25% din suprafaţa agricolă a României are efectuate studii agrochimice. E vorba doar de marii fermieri cu mii de hectare şi de străinii care au achiziţionat până în prezent aproape un sfert din terenurile agricole din ţara noastră", remarcă acest cotidian din Bucureşti. "În acest ritm, ţara noastră riscă să-şi piardă şansa potenţială de a fi o putere regională în agricultură. Grânarul Europei devine un imens pustiu", regretă *România liber*ă.
