Summit-ul şefilor de Stat şi de guvern convocat la Bruxelles pentru a vorbi despre Grecia merită să fie calificat ca fiind unul istoric. Începând de astăzi, euro nu mai este moneda care era. Şi este un noroc formidabil.

Statele UE au găsit un acord de principiupentru a da Greciei un ajutor financiar urgent, chiar dacă banii nu vor începe să curgă râuri imediat, aceasta deoarece grecii nu se vor putea racorda pieţelor de capitaluri decât în aprilie. Semnalul, adresat şi pieţelor financiare, este următorul: comunitatea nu îşi abandonează membrii cu datorii. Solidară, ea se află lângă ţările cu probleme atunci când este vorba de a evita ameninţarea unui faliment al statului respectiv. Nu ştim încă dacă acest ajutor va lua forma unor credite, garanţii sau de răscumpărarea datoriilor Statului. Toate acestea sunt secundare.

Toţi pentru unul si unul pentru toţi

Ceea ce este decisiv este că astăzi la Bruxelles am tras o linie asupra unuia din principiile Uniunii monetare: principiul care vrea ca Statele membre să nu ajute reciproc. Acest paragraf fusese înscris în tratatele europene la insistenţele Germaniei cu scopul de a constrânge statele la autodisciplină. De acum înainte nu mai există, căci fiecare Stat în parte ştie că de îndată ce se va afla în nevoie va putea conta pe ceilalţi.

De facto, asistăm la o ruptură de tratat. Un cancelar german conservator este întocmai artizanul acestui proces. Dacă această măsură poate fi problematică din punct de vedere juridic, în termeni economici ea ear mai mult decât necesară. Clauza asupra interdicţiei de intervenţie nici măcar nu a permis evitarea exceselor, printre ele trebuind să clasăm bineînţeles îndatorirea Greciei ca şi prea mare dependenţă a Germaniei faţă de exporturi.

Speculaţiile bancare s-au întors împotriva euro

Acest aspect ţine şi de faptul că edificiul în vigoare până acum se baza pe forţa corectoare a pieţelor financiare. Or acestea nu au sancţionat ţările îndatorate, în trecut, fixând de exemplu dobânzi mai ridicate, ceea ce le-ar fi constrâns la consolidare, ci le-au împrumutat, dimpotrivă, şi mai mulţi bani. Deschizând, astfel, calea, la noi valuri de speculaţii. Totuşi, consecinţă a crizei financiare, dobânda pe care guvernul din Atena a trebuit să o plătească pentru împrumuturile sale a crescut vertiginos. Iar speculaţia s-a întors împotriva euro.

Fundamental, odată cu decizia conducătorilor UE, un mecanism de Stat se va substitui mecanismului de piaţă. UE ajută ţările care sunt în nevoie, ea supraveghează politica lor economică. Ea trebuie deci să sancţioneze grecii dacă nu îşi însănătoşesc bugetul, ca şi germanii, dacă îşi privează vecinii de părţi din piaţă practicând dumpingul salarial.

Nu exista însă o altă soluţie: un faliment al Greciei ar fi putut antrena după el alte State cu probleme din interiorul UE. Băncile germane s-ar fi prăbuşit la rândul lor, ele care au în conturile lor, de fapt, miliardele de euro împrumutate atât grecilor cât şi altor ţări. Exportatorii germani ar fi pierdut pieţe. Ajutorul dat Greciei nu este doar un gest de solidaritate, este în acelaşi timp şi un gest în interesul Germaniei.

Euro, o monedă fără Stat care şi-a găsit însă calea

Decizia UE va avea uriaşe urmări politice. Uniunea monetară nu mai poate funcţiona în viitor dacă toate statele care fac parte din ea renunţă la suveranitatea lor. Guvernul grec trebuie să se supună regulilor de austeritate pe care le impune Bruxelles, contribuabilii germani şi ai altor ţări vor trebui să-şi asume costul salvării. Gest care ar putea duce la o implozie a Europei, sau dimpotrivă care ar putea duce la o autentică uniune politică. Euro a fost întodeauna un edificiu suspendat, o monedă fără Stat. Dacă totul va fi bine, euro va putea să se sprijine în sfârşit pe fundamentul politic care îi lipsea. Ceea ce nu va putea decât să întărească moneda, şi nu să o slăbească.