"Cum poate fi o 'fabrică de pensule' un mediu atât de apreciat într-un oraş care aspiră la statutul de capitală culturală a Europei? Ei bine, o fostă fabrică de pe vremea comunismului a ajuns în ultimii trei ani centrul artei din Cluj-Napoca". Povestea de succes, aşa cum este povestită de jurnalistul Dan Gheorghe în cotidianul România liberă, a început cu ajutorul unei finanţări europene.

O stradă dominată de clădiri reci, instituţii, fabrici. Ajungi la poartă. Vezi scris mare, deasupra intrării, denumirea locului. Şi un semafor care îşi schimbă culoarea, de la verde la roşu, dar nu după regulile circulaţiei, ci ale societăţii actuale. E roşu când societatea nu are bani pentru cultură, şi verde când vin fonduri. E clar, n-ai buzunarele pline, intri pe roşu. Dai într-o curte interioară. Iar în dreapta, cenuşie, clădirea cu patru etaje. Acolo e fabrica propriu-zisă.

Un mic ocol şi o uşă, prin spate. Frig, întuneric şi câteva panouri rămase dintr-o altă lume: 'pentru prevenirea surdităţii, folosiţi antifoanele' sau 'opriţi maşina pentru orice reglare sau remediere'. Doar ecouri ale producţiei de pensule de altădată. Trebuie să urci la primul etaj. Te mişti printre betoane. În jur, uşi metalice. La stânga, un birou. Am făcut turul fabricii, alături de Rariţa. Pe la ora prânzului. Multă linişte.

Zidurile prind viaţă abia câteva ore mai târziu. Programul pentru public e între ora patru după-masa şi şapte seara, de marţi până sâmbătă. Dar când sunt expoziţii, spectacole – rămâi aici şi până la două noaptea. Mai ales când cultura se produce în "trei schimburi".

Clujenii – mici şi mari – sunt atraşi în activităţi care ţin de suflet. 'Fabrica de pensule ar trebui să devină generator de politici culturale alternative celor ale statului, având avantajul că astfel de programe pot fi testate chiar în fabrică', susţine Rariţa Zbranca. E clar, ideile trebuie mai întâi 'călite' în fabrică.

Cu atât mai mult cu cât Clujul aspiră la statutul de Capitală Culturală Europeană, în 2020 [între 9 şi 20 mai participă la Festivalul Transeuropa].

Citiţi articolul în întregime în România liberă!