Alegeți o limbă
Când Ronald Kennedy, 30 de ani, vorbeşte despre Olanda, utilizează adeseori adjectivul "irespirabil". Originar din Vlaardingen, un oraş industrial aproape de Rotterdam, a studiat jurnalismul la Utrecht. Problema este că Utrecht este un nod rutier, la încrucişarea a patru autostrăzi, unde o casă cu o cameră într-o zonă calmă înseamnă culmea luxului. Olanda, cu ale sale 470 de persoane pe un kilometru pătrat, este una din ţările cele mai dens populate din lume.
Suprapopularea este principalul motiv al emigraţiei olandeze. In 2008, aproape 120 000 de persoane au părăsit definitiv ţara (pentru o populaţie totală de 16 milioane). Potrivit sondajelor, aproximativ un olandez din 30 doreşte să emigreze. Această tendinţă se simte şi în Anglia şi Germania, ţări considerate ca fiind printre cele mai bogate şi mai stabile din lume, la care visează milioane de refugiaţi din Africa şi Asia. Anul trecut, Germania s-a confruntat cu o cifră record de 165 000 de plecări. In 2008, 318 000 de cetăţeni britanici s-au expatriat, 400 000 anul trecut, iar numărul lor ar trebui să fie în creştere anul acesta.
Pensionarii aleg Spania şi ţările asiatice pentru blândeţea climatului, pentru costul lejer al vieţii care le poate permite un nivel de trai luxos. Cei mai pretenţioşi preferă insulele Caraibe, cu plaje paradisiace, sex la îndemână şi droguri columbiene la un preţ care nu are concurenţă. Dar majoritatea emigranţiilor sunt persoane bine formate, de vârstă medie, locuind în familie, căutând liniştea şi spaţiul larg. Ei fug metropolele europene înghesuite şi neprimitoare pentru a se refugia în Canada, Statele Unite, Australia şi Noua Zeelandă. Este un exod al clasei medii urbanizate, spun sociologii.
O fugă îngrijorantă a "creierelor"
Studiile efectuate de către Institutul olandez de demografie(NIDI) arată că un candidat din trei la emigraţie este dispus să accepte o diminuare a veniturilor sale. "Nimeni nu părăseşte Europa pentru a deveni milionar. Dimpotrivă. In Australia şi Canada veniturile medii sunt inferioare celor din Anglia", remarcă Frans Buysse, şef al unei întreprinderi din Culemborg, specializate în formalităţile de obţinere a vizei. Este deci vorba mai degrabă de un stil de viaţă.
Studiile demonstrează, în acelaşi timp, că în Europa candidaţii la emigraţie iau în considerare condiţiile de viaţă personale din ţara lor de origine (mai ales salariile şi locuinţele), dar şi situaţia din sfera publică. Decizia de a pleca poate fi asfel motivată prin refuzul listelor de aşteptare din spitale, de proasta calitate a şcolilor, de criminalitate sau de conflictele sociale, subliniază Harry van Dalen, profesor la Institutul olandez de demografie şi la Universitatea din Tilburg. Lucrările sale demonstrează de exemplu că asasinarea excentricului politician naţionalist Pim Fortuyn [în 2002], a realizatorului Theo van Gogh, ucis pentru luările sale de poziţie anti islamiste [în 2004], au fost decisive pentru valul de emigraţie olandez. Mulţi au considerat că aceste atacuri au distrus definitiv mitul ţării lor, considerată ca fiind cea mai liberală din lume.
In Germania, pământurile îndepărtate atrag elitele, dar şi masele populare. Seriile televizate care refac viaţa cotidiană a emigranţilor sunt foarte la modă în ultimul timp. Televiziunea particulară VOX a anticipat această tendinţă difuzând din 2006 o emisiune intitulată: "Goodbye Deutschland! "O carte de sfaturi practice pentru a pleca a fost de altfel publicată anul trecut, cu acelaşi titlu."Această fugă de creiere este foarte periculoasă. In patru ani, economia germană va duce lipsă de 330 000 de diplomaţi cu studii superioare", previne Reiner Klingholz, de la Institutul berlinez pentru populaţie şi dezvoltare. Deja, una din şapte teze susţinute de vreun german are loc în Statele Unite şi trei din patru laureaţi nemţi ai Premiului Nobel locuiesc dincolo de Atlantic. Voluntarii pentru ai înlocui pe aceşti emigranţi nu lipsesc, dar majoritatea imigranţilor care vin în Europa sunt muncitori necalificaţi. Statul este astfel dublu penalizat: pe de o parte formând specialişti care îşi vor vinde talentele în străinătate, pe de altă parte finanţând formarea lingvistică şi profesională a muncitorilor străini.
