Grecii au votat cu privirea îndreptată spre trecut, deschizând însă poarta viitorului. Având dorinţa revenirii la era ideală – în care ar scăpa de condiţiile partenerilor şi creditorilor străini –, alegătorii au distrus sistemul politic bipartid, fragmentând forţele de centru şi aducând formaţiuni extremiste în procesul decizional.

Rezultatul de duminică seara nu prea permite formarea unei coaliţii niciunui grup din Parlament – nici partidelor care susţin condiţiile acordului de împrumut, nici celor care se opun.

Dacă ar fi convocate imediat noi alegeri, nu este deloc sigur că partidele Noua Democraţie şi Pasok ar putea dobândi puterea pe care o aveau (până în 2009, cele două formaţiuni deţineau împreună peste 80% din voturi, în timp ce acum au obţinut, tot împreună, abia 35%).

Cu cel puţin şapte partide în Parlament, dar niciunul având mai mult de 20%, politicienii greci vor avea trei probleme majore: trebuie să înveţe să colaboreze de pe poziţii egale, fără ca nicio formaţiune să reprezinte un pol puternic, fără ca niciun partid să încerce să aibă vreun avantaj asupra altuia; trebuie să ştie să gestioneze relaţiile cu mişcarea neonazistă Chrysi Avgi (Zori aurite), reprezentată acum în Parlament; trebuie să găsească o modalitate de a fi parteneri credibili în discuţiile cu creditorii internaţionali, în contextul în care Cabinetul format de Pasok şi Noua Democraţie, condus de tehnocratul Lucas Papademos, a luat sfârşit.

Societatea elenă, care nu prea are obiceiul de a coopera şi a face compromisuri, se va confrunta cu provocări puternice din cauza ascensiunii partidului Syriza, a altor formaţiuni de stânga şi a mişcării Chrysi Avgi. Deşi sunt situate la poli opuşi ai scenei politice, cele două tabere extremiste au ceva în comun – lipsa de respect pentru instituţiile statului şi profunda ură reciprocă.

Dacă ascensiunea partidului Syriza va conduce la influenţe şi mai mari ale ideologilor de stânga în universităţi şi în alte structuri ale spaţiului public, atunci este posibil ca “armata” stângii extremiste şi anarhiştii să se confrunte pe străzi cu activiştii în tricouri albe din cadrul mişcării Chrysi Avgi.

O uşă deschisă pentru mâine

În lipsa unui guvern puternic care să dea ordine poliţiei şi să susţină acţiunile acesteia, este foarte probabil că forţele de ordine vor evita să se implice în aceste rivalităţi, astfel că nesiguranţa cetăţenilor se va accentua şi mai mult, iar un posibil efect ar putea fi o fragmentare politică şi mai mare.

Nu este deloc surprinzător că socialiştii şi, într-o măsură mai mică, Noua Democraţie au plătit preţul programului de austeritate, dar nimeni nu se aştepta la o diminuare atât de mare a scorului electoral al acestora.

Acum a venit vremea să fie verificată validitatea teoriilor celor care cred că Grecia le poate pune condiţii creditorilor internaţionali şi că se poate descurca singură dacă creditorii se retrag. Ideea îşi are originile în atitudinea lui Andreas Papandreou, care a fondat Pasok şi a dominat scena politică din Grecia în anii 1980.

De atunci, populismul influenţează în continuu dezbaterile politice din Grecia. Iar, acum, Pasok şi Noua Democraţie au devenit ele victime: deşi au folosit cu neruşinare populismul, nu s-au mai putut apăra când alţii au întors populismul împotriva lor.

Alegerile parlamentare de ieri [6 mai] au distrus sistemul politic din ultimii 38 de ani. Au deschis calea unor noi forţe politice şi au evidenţiat necesitatea cooperării, atât înainte, cât şi după scrutin. Dacă politicienii greci şi toţi cei implicaţi în viaţa publică nu au tras învăţăminte în urma alegerilor, vom intra într-un cerc conflictual care poate duce doar la o catastrofă.