Ora introspecţiei. Imagine. © Veliano_2/Flickr

Toţi responsabili de criză

Sub supravegherea inspectorilor UE aflaţi în prezent la Atena, guvernul grec a pus în aplicare o politică de austeritate economică şi socială. Această interogare a întregii societăţi nu poate fi decât benefică, asigură economistul Georges Pagoulatos.

Publicat pe 24 februarie 2010 la 16:45
Ora introspecţiei. Imagine. © Veliano_2/Flickr

În fond, suntem o societate fundamental conservatoare, chiar dacă votăm majoritar spre stânga. Ne ascundem în mod automat în spatele a ceea ce avem, fără griji despre modul în care ce avem a fost dobândit. Susţinem nedreptăţile ca fiind drepte. Legalizăm ca fiind de neatins alocaţii [precum primele asupra salariilor] şi prestaţii de servicii complet ridicole, vărsate de miniştrii de paie ca să "cumpere" cooperarea personalului. Suntem, în ciuda conservatorismului nostru, întotdeauna gata să depunem plângeri şi să protestăm. Negocierea este pentru noi o supunere, compromisul o ruşine. Nu ştim să ne concentrăm, reformăm rar.

Cuvântul "drept" ne domină vocabularul, şi ne întoarcem în primul rând împotriva statului. Dar "statul de drept" este un concept care nu ne este familiar, aproape necunoscut. Când vorbim de stat, de obicei ne referim la nepotism. Sindicatele noastre, în numele drepurilor, apără cu pasiune realizări care nu se referă la competenţe reale sau la un randament productiv, şi cu siguranţă nu la potenţialul economiei noastre.

Un contract social rupt

În timp, sistemul nostru s-a bazat pe un contract social nescris: masele vor trebui să tolereze corupţia câtorva la cel mai înalt nivel, şi aceşti câţiva vor închide ochii asupra corupţiei masive. Această regulă impusă de către şeful statului a fost folosită ca scuză pentru laxismul de bază, care a dereglat societatea şi a menţinut o elită urbană slabă. Era un contract social de toleranţă reciprocă... şi o complicitate reciprocă. Astăzi, contractul este rupt, şi nu mai sunt bani pentru a-l finanţa.

Newsletter în limba română

Conservatorismul nostru se răspândeşte peste tot. Miniştrii au întocmit bugetul de stat inspirându-se din precedente, umflând cifrele pe unde puteau. Ei nu au cerut fonduri pentru a finanţa acţiuni specifice, cifrate, aşa cum se întâmplă în orice ţară serioasă. Care cere întâi fonduri şi apoi începe acţiuni. De aceea astăzi noul guvern [ales în octombrie 2009] este şocat să descopere cadavrele lăsate de cel precedent, precum risipa de bani publici pentru prieteni, clienţi sau circumscripţii.

Suntem foarte critici, dar nu suportăm critica. Ne grăbim să aruncăm vina pe alţii, şi chiar şi mai mult atunci când vine vorba de a ne salva. Dar nu putem da vina pe Europa pentru situaţia noastră economică. Nici pieţele financiare nu sunt de vină pentru situaţia de astăzi. Da, criza economică internaţională joacă un rol crucial şi are ca efect lăcomia băncilor internaţionale de investiţii, manevre din partea speculatorilor şi egoismul elitelor. Dar nu este criza noastră, chiar dacă vulturii care sunt pieţele internaţionale dau târcoale în jurul Atenei. Criza grecească nu este o creaţie a pieţelor financiare sau a Uniunii Europene, deşi a provocat o adevărată problemă în Europa.

Totul este vina noastră, un produs al sistemului nostru politic, al sindicatelor noastre, al unei clase de afaceri parazitare, al clientelismului şi al tranzacţiilor frauduloase. Este visul unui copil, al consumatorilor greci: au toţi maşini de lux, ultima generaţie de telefoane mobile, merg la schi în staţiunea cea mai "in" din ţară, vara la Mykonos, şi nu declară decât 20 000 de euro de venituri anuale. Pensionare la 50 de ani. Este un produs prea depărtat de complezenţa din societatea noastră.

Cerul ni se sparge în cap cu această criză. Ea dezvăluie problemele, distruge halucinaţiile, arată adevărul brutal ascuns sub aparenţe. Ea ne obligă să facem faţă responsabilităţilor noastre. Dacă pretindeţi că nu se întâmplă nimic, furtuna următoare ne va zdrobi. Dar dacă împărtăşim sacrificiile şi ne asumăm, putem transforma această situaţie catastrofală şi face optimismul să înflorească.

Diatribă

Germanii nu pot să dea lecţii

"Cei care au însângerat Europa îndrăznesc să vorbească ? Asta-i culmea !", protestează editorialistul Konstantin Roumeliotis în Eleftherotypia împotriva reticenţelor Germaniei de a accepta un plan european de ajutor al Greciei. "Ei au prădat Grecia în timpul celui de-al doilea război mondial, şi acum presa o ilustrează pe Venus din Milo făcând un gest obscen pe coperta unei reviste de mare circulaţie (Focus) ? Dincolo de prost gust, este chiar aiurea ! Cele 70 de miliarde furate Greciei nu au fost niciodată înapoiate iar acum că avem probleme, ei refuză să ne susţină în timp ce investiţiile germane înfloresc aici ? Un pic de seriozitate, dna Merkel ! Nu vă uitaţi trecutul. Nu este momentul să vorbiţi".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect