Cine a putut urmări cu ceva recul întâlnirea dintre liderii Pasok-ului (Partidul Socialist), ai Noii Democraţii (ND, dreapta) şi ai Coaliţiei stângii radicale Syriza, de duminică 13 mai, cunoscând adevăratele motivaţii ale fiecăruia, probabil că s-a tăvălit pe jos de râs.

Povestea avea clar însuşirile distractive ale unei piese de teatru, cu un umor grosolan, pe când întâlnirea era presupusă a fi crucială şi dramatică: era vorba despre negocieri între cei trei lideri din jurul preşedintelui republicii [Karolos Papoulias], pentru a lua în considerare posibilităţile formării unui guvern de coaliţie cu anumite partide, sau dacă ţara trebuia să organizeze noi alegeri legislative în iunie.

Scopul anumitor politicieni este limpede. Este vorba de interesul personal al fiecăruia. Astfel, noi alegeri ar putea ascunde sau şterge rezultatul electoral al partidului lor. Să vedem ce vrea fiecare:

Antonis Samaras, liderul partidului Noua Democraţie, vrea oricum alegeri. Obsesia lui este o estimare greşită, dacă privim rezultatele ND la alegerile din 6 mai [18.85%], care i-au astupat viitorul politic, mai degrabă decât să-i ofere o majoritate cum dorea Samaras. ND a obţinut cel mai mic scor din istoria sa.

După acest rezultat, Samaras ar fi trebuit să fie dat jos din postul lui de lider, dacă nu ar fi existat această posibilitate de a-l integra într-un guvern de coaliţie sau cea de noi alegeri într-o lună. Mai ales întrucât, cu scorul său ridicol, ND se află totuşi în frunte, cu un număr de deputaţi de două ori mai mare decât ceea ce ar fi trebuit să obţină (108 deputaţi din 300, datorită unui bonus de 50 de deputaţi, acordat de lege partidului care obţine cel mai mare scor).

Syriza, o poziţie favorabilă

Dar dacă se organizează noi alegeri, Syriza va ieşi fără îndoială pe primul loc, şi va înşfăca bonusul. Ceea ce înseamnă că ND va pierde 50-60 de scaune. Şi dacă este cazul, Antonis Samaras va trebui să părăsească partidul noaptea, dacă va dori să evite să fie mâncat de pretendenţii la postul său.

Evangelos Vénizelos este în aceeaşi situaţie. Pasok este deconectat, pradă diviziunilor şi pe cale să dispară de pe scena politică, după cele 13.18% [şi 41 de deputaţi] obţinute în 6 mai. Preşedintele acestuia caută deci să reunească oamenii. Dacă nu participă în viitorul guvern, Vénizelos va avea acelaşi viitor ca Samaras. El va face deci totul pentru a forma un guvern şi a evita să fie dat afară.

De partea cealaltă se află Alexis Tsipras şi Syriza [care a obţinut 16.78% din voturi şi 52 de deputaţi]. Cu valul care transportă acest partid, fiindcă exprimă curentul anti-memorandum [documentul semnat de guvernul grec cu troica UE-BCE-FMI, privind măsurile de economii şi reformele care trebuie să fie întreprinse în schimbul ajutorului financiar], el are tot interesul de a cere noi alegeri, deoarece ar putea obţine 120 sau 130 de scaune – un scor istoric pentru stânga. Deci a decis să nu susţină partidele tradiţionale.

Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că Alex Tsipras nu are niciun interes să participe la un guvern împreună cu Noua Democraţie şi Pasok, care au laolaltă 149 de scaune [majoritatea în Parlament este la 151 de scaune], întrucât astfel şi-ar pierde credibilitatea pe lângă greci.

Singura speranţă este deci Fotis Kouvelis, din Stânga Democratică. Dar el nu a reuşit să-l convingă pe Tsipras. Iar dacă Kouvelis acceptă să se unească cu Pasok şi ND, ei ar avea împreună 168 de scaune, dar nu ar fi sprijiniţi decât de 38% dintre greci...