Soluţia unică a austerităţii în zona euro pierde teren, pe fondul opţiunilor exprimate în alegerile organizate în diverse state şi regiuni. De acum înainte, pe această temă vor începe negocieri obositoare şi este posibil să se ajungă chiar şi la compromisuri penibile. Dar, în privinţa Greciei, trebuie să fim pregătiţi, imediat, pentru orice eventualitate. Şi trebuie să discernem ameninţările şi actele de şantaj din aceste momente.

Un prim aspect – Grecia nu poate supravieţui de una singură. În lipsa asistenţei financiare din partea Uniunii Europene şi a Fondului Monetar Internaţional, în curând Grecia nu ar mai avea fonduri nici pentru plata salariilor bugetarilor, nici pentru importuri de alimente sau produse petroliere.

Un alt aspect: pe fondul reformelor economice iniţiate în Grecia, acum, jumătate din creditele acestei ţări sunt acordate de Europa şi de FMI. În această situaţie, dacă Grecia nu plăteşte, datoriile ei trebuie suportate în principal de contribuabilii din zona euro, adică de noi toţi (fiind vorba, estimativ, de aproximativ o mie de euro de persoană).

În al treilea rând, revenirea Greciei la drahmă ar fi avantajoasă doar în imaginaţia economiştilor mai puţin informaţi, cei mai mulţi americani. S-a aflat de curând că fostul Guvern condus de Giorgios Papandreou comandase un studiu care ajunsese la concluzia că cele două sectoare economice care aduc cele mai mari profituri Greciei – turismul şi marina comercială – nu ar fi prea avantajate de o monedă devalorizată.

Încă un aspect: adevărata necunoscută este ce s-ar întâmpla dacă Grecia nu doar că nu şi-ar mai plăti datoriile, ci ar intra şi în faliment, şi care ar fi efectele asupra altor ţări din zona euro (un prim efect ar fi creşterea diferenţei valorii obligaţiunilor între state). În mod clar, consecinţele ar fi distribuite asimetric, fiind mai grave pentru ţările vulnerabile din punct de vedere financiar – în primul rând Portugalia, apoi Spania şi Italia, şi mai puţin grave pentru Germania.

Abandonarea Greciei, o problemă de cost

Nu există un răspuns clar la întrebarea pe care o aveau în minte miniştrii Finanţelor din zona euro, reuniţi ieri seară la Bruxelles – dacă este mai convenabil ca Grecia să fie susţinută în continuare sau poate fi lăsată să intre în faliment. La prima vedere, cel puţin pentru Italia, solidaritatea cu Grecia pare mai puţin costisitoare decât abandonul; dar, privind în viitor, o Grecie instabilă economic ar deveni o povară pentru celelalte ţări.

Trebuie să ne gândim la variantele alternative şi trebuie să o facem din punct de vedere politic, dat fiind faptul că acum avem de-a face cu două crize politice – una a mecanismelor decizionale europene, alta a partidelor din Grecia.

La Atena, se prăbuşeşte un sistem politic. Trebuie să ne întrebăm dacă eşecul electoral al celor două foste partide dominante – Noua Democraţie şi socialiştii – este efectul condiţiilor prea stricte impuse de partenerii europeni sau al modului inegal şi ineficient în care au fost distribuite sacrificiile între cetăţeni, fiind protejate clientelele politice şi centrele de putere.

Europa a impus termene de aplicare a reformelor mai scurte decât cele considerate oportune de FMI din cauza lipsei de încredere în politicienii greci. Acum nu mai există încredere nici măcar în alegători. Voturile lor au fost acordate politicienilor care spun minciuni: că Grecia poate şantaja celelalte ţări într-un mod mai eficient, ameninţând să le tragă în prăpastie dacă nu vor deschide din nou conturile.

La polul opus, Germania şi alte state care au politici de austeritate trebuie să demonstreze că şantajul Greciei este zadarnic şi că nu pot fi trase în prăpastie. Şi trebuie să joace cu cărţile pe masă, precizând clar ce gesturi de solidaritate ar fi dispuse să facă pentru alte state vulnerabile din punct de vedere economic, în cazul în care la Atena se va forma un guvern decis să opună rezistenţă reformelor. În caz contrar, avertismentele adresate Greciei s-ar dovedi simple induceri în eroare, pentru că ar fi lipsite de efect, iar pieţele financiare deja tind să le perceapă în acest fel.