De câţiva ani deja, concursul Eurovision s-a transformat într-o platformă de confruntare politico-muzicală. Amintiţi-vă de cartonaşul roşu din partea Moscovei la participarea Georgiei la concursul de "Eurosong” din 2009, din cauza titlului provocator al cântecului, "We don't wanna put in", care făcea referinţă la atotputernicul lider rus [titlul poate fi înţeles ca "Noi nu-l vrem pe Putin]. Tensiunile sunt palpabile şi anul acesta: Armenia a refuzat să participe la Eurovision din cauza disputelor politice [asupra regiunii Nagorno-Karabah] cu ţara gazdă, Azerbaidjan.

Iar Muntenegru a găsit ceva original: a face din participarea la concursul Eurovision, un eveniment urmărit de 160 de milioane de telespectatori, o pârghie pentru a-şi promova economia [concursul se desfăşoară între 22-26 mai]! După o absenţă de un an din cauza recesiunii, muntenegrenii revin cu ideea de a da un impuls turismului, un sector cheie al economiei lor, care a adus anul trecut aproximativ 670 milioane de euro.

Relaţiile dintre Balcani şi UE, nevrotice

Cântecul care reprezintă Muntenegru, "Euro neuro", la modă dar şi provocator, cântat într-o engleză universală şi din când în când în germană, permite interpretului, Rambo Amadeus, să-şi exprime viziunea sa asupra relaţiilor dintre Balcani şi Uniunea Europeană.

În această piesă de turbo-funk, tipică stilului lui Rambo, înregistrată în Ljubljana, în regia cântăreţului/compozitor sloven Magnifico, şi el un poznaş, Rambo enumeră într-o engleză sacadată ceea ce omul balcanic modern, pro-european, poate oferi Europei în care el încearcă să intre – călare pe măgar!

În clip, realizat cu mult umor de artistul sloven Miha Knific, se văd defilând numeroasele frumuseţi turistice din Muntenegru, dar şi stereotipurile cu care turiştii vin în Balcani, cum ar fi mâncarea bună, viaţa de noapte sau fetele atractive cu care Rambo se distrează lângă o piscină, în compania inevitabilului măgar. La finalul clipului, se face chiar şi o aluzie la criza din zona euro. Rambo se joacă iscusit cu ironia, la mai multe niveluri. Pe de o parte, el face mişto de clişeele balcanice, pe de alta de stereotipurile europene asupra regiunii. Conceptul a fost finanţat de televiziunea naţională, de Oficiul de Turism şi de sindicatul viticultorilor din Muntenegru. Dar ar fi putut fi cu uşurinţă finanţat de către Uniunea Europeană, de ce nu?

Ilustraţii la obiect

Având în vedere atitudinea lui Rambo faţă de Eurovision şi cultura trash în general, ironia acestuia nu este surprinzătoare. Dar culmea ironiei a fost atinsă într-o emisiune TV organizată pentru participarea lui la concurs. În dezbaterea politico-diplomatică care a urmat, Rambo a găsit un supporter neaşteptat în persoana lui Leopold Maurer, şeful Delegaţiei UE în Muntenegru. Maurer a fost de părere că piesa ilustra în mod instructiv ambianţa negocierilor dintre UE şi Muntenegru, şi a promis să o facă ascultată şi de colegii săi de la Bruxelles, "pentru ca ei să vadă care este percepţia Europei în Balcani". Rambo i-a replicat în stilul lui bufon că dacă piesa îi place atât de mult, i-ar putea pune pile şi aranja să câştige concursul Eurovision.

Cântecul probabil că nu va câştiga. Dar nu contează, stratagema muntenegreană ar putea incita la o altă utilizare a concursului Eurovision. Şi dacă nu ar mai conta calitatea muzicală, concursul Eurovision ar putea măcar servi pentru a face publicitate unor ţări. În acest sens, muntenegrenii au ochit bine.