Alegeți o limbă
Reluarea creşterii economice datorită unor super-reţele de energie, unor noi reguli pentru ajutoarele de stat, unui adevărat sistem continental de brevete, unei pieţe unice în materie de cercetare, unei reţele de transporturi "verzi", şi în sfârşit Internetului cu mare viteză pentru toţi la costuri reduse. Europa recunoaşte că pentru a pune din nou economia continentului pe roate există o multitudine de instrumente şi nu ascunde că ultima tentativă - Strategia de la Lisabona pentru anii 2000-2010 - nu a dat randamentul scontat. Este chiar departe : "Criza financiară a măturat recentele progrese", anunţă Comisia Europeană, subliniind necesitatea de a ţinti acum mai sus. Acest lucru necesită întocmirea unei noi foi de parcurs, care să fie aplicată de toţi, întrucât "odată cu recesiunea a devenit mai dificil de a planifica o dezvoltare economică sigură".
Răspunsul, sau cel puţin ceea ce ar putea fi un răspuns, este UE 2020, un document strategic de 30 de pagini pe care Comisia îl va prezenta în 3 martie, primul act al administraţiei Barroso-II. Strategia 2020 este prezentat ca un program de gestionare al conjuncturii, dar se poate de asemenea citi ca o carte de basme. Desigur, se poate spune răsfoind ultima versiune că cele cinci obiective fixate pentru anul 2020 sunt ambiţioase: a creşte ocuparea forţei de muncă - în prezent 69% din populaţia activă - la 75%; a investi 4% din PIB în cercetare; a reduce cu 20% emisiile de CO2 faţă de 1990, a creşte procentajul de absolvenţi ai învăţământului superior la 40% din populaţia adultă, a reduce cu un sfert, adică de 28 milioane, populaţia care trăieşte sub limita sărăciei.
A evita scenariul "deceniului pierdut"
Scopul : "două puncte din PIB şi 5.6 milioane de locuri de muncă în zece ani", dar partida nu a început încă: analiza Comisiei atestă "o rată de dezvoltare structurală mai slabă faţă de principalii parteneri, în principal datorită unei adânciri a diferenţelor de productivitate". Care merge mână în mână cu o piaţă a forţei de muncă statică în comparaţie cu rivalii americani sau japonezi. Fără a mai pune la socoteală că scăderea activelor, combinată cu creşterea numărului de pensionari în cele din urmă vor "pune în dificultate sistemele de protecţie socială şi conturile publice europene". "Ori înfruntăm viitorul suportând împreună greutăţile recuperării - avertizează Comisia - ori riscăm să pierdem pentru totdeauna creşterea economică care ar putea duce la o creştere importantă a şomajului, tensiuni sociale şi declinul Europei pe scena mondială". Este scenariul cel mai sumbru, cel al "deceniului pierdut". Ar fi mai bine să-l evităm.
Nu este momentul ideal pentru a cere capitalelor să lucreze la unison; este vremea tentaţiilor naţionaliste şi a europenismului în surdină. Comisia consideră, cu toate acestea, că nu are de ales, şi încearcă să nu se lase influenţată. Aceasta propune trei căi spre creşterea economică - "inteligentă, verde şi inclusivă" - menite să fie puse în aplicare în parte de Bruxelles şi în parte de fiecare stat. Prima mizează pe inovare, cu creşterea cheltuielilor pentru cercetare: astăzi 2% din PIB, faţă de 3,4 în Japonia. Şi se recomandă munca în echipe, valorificarea brevetelor, şi iniţierea de parteneriate pentru a accelera mişcările tehnologice.
Un conţinut cu formule ispititoare şi cuvinte dulci
Calea verde este bogată în promisiuni pentru maşini şi mobilitatea viitorului, precum şi în noi instrumente de finanţare; energia curată şi eficientă datorită super-reţelelor, aceste reţele de schimb care vor trebui să asigure autosuficienţa Europei; promovarea zonelor industriale dedicate întreprinderilor mici şi mijlocii; flexicuritatea [termen hibrid care îmbină flexibilitatea şi securitatea] care îmbină mobilitate şi protecţie împotriva precarităţii şi, în sfârşit, noile tehnologii. Formule atractive şi cuvinte frumoase, cărora guvernele trebuie să le dea acum un conţinut: aceasta este o oportunitate de a exploata piaţa unică cu un sistem mai eficient de finanţări private şi publice. Bruxelles va coordona ceea ce poate fi coordonat, statele vor trebuie să joace jocul, să restabilească ordinea în conturile lor fiind atente să "crească impozitele fără să afecteze creşterea economică".
Sunt necesare pieţe publice rapide şi transparente şi servicii eficiente. Totul trebuie să funcţioneze cât mai bine posibil, şi mai ales să se coordoneze. O mai bună rotaţie şi mai multă sinergie. Consiliul şi Parlamentul se vor decide în luna iunie, apoi se vor atribui sarcini iar Comisia va supraveghea, va distribui "policy warning", avertismente, celor care se abat de la drumul cel bun. Ar fi fost mai bine să se prevadă sancţiuni, căci strategia de la Lisabona nu prevedea aşa ceva şi a eşuat. Nici măcar criza actuală nu a putut convinge capitalele europene să impună constrângeri severe.
VĂZUTĂ DIN POLONIA
UE, un club de bogaţi
Aşa cum se prezintă astăzi, strategia 2020 a UE este profitabilă mai ales ţărilor celor mai bogate din Uniune, afirmă Rzeczpospolita. Denunţând faptul că noua strategie pune prea puternic accentul pe obiectivele ecologice şi sociale, care nu sunt în mod obligatoriu sinonime de întărire ale creşterii sau de creare de noi locuri de muncă, guvernul polonez încearcă să mobilizeze o opoziţie cu noii săi membri, ca Slovacia, Cehia sau Ţările Balte. "Trecerea pe verde a economiei se realizează fie prin subvenţii, fie prin mai multă regulamentare. Din nefericire, nici una dintre aceste măsuri nu creşte eficacitatea", declară Daniel Gros, directorul Centrului de studii politice europene, la Bruxelles. Finanţările UE au jucat în permanenţă un rol-cheie permiţand absorbirea diferenţelor de dezvoltare dintre Statele-membre bogate şi sărace, aspect se pare ignorat de strategia 2020, aşa cum ea neglijează şi clauzele care se referă la securitatea energetică şi la punerea în aplicare a unui structuri energetice integrate, aşa cum subliniază experţii. "Strategia 2020 dă impresia de a fi fost redactată de către un bogătaş din Luxemburg care nu mai ştie cum să-şi cheltuiască banii, sau de către un negru elveţian blazat", se plânge cotidianul din Varşovia.
