Alegeți o limbă
În 1990, Suedia a suferit o criză financiară foarte gravă din cauza exploziei unui balon imobiliar (care s-a rezolvat, în parte, prin crearea unui "bad bank" – bănci ce pot cumpăra active toxice – pentru fiecare instituţie cu probleme). Guvernul a intrat în acţiune imediat pentru a salva băncile aflate în dificultate, ale căror pierderi erau echivalente cu 12% din PIB. Crizei financiare i-a urmat o recesiune economică. Aceasta a redus creşterea reală (corectată de inflaţie) cu 4%. Economia suedeză nu s-a mai întors la PIB-ul de dinaintea crizei decât patru ani mai târziu.
Lecţiile oferite de istorie arată că nu se poate avea bunăstare fără un sistem financiar care funcţionează normal (generând credit pentru familii şi companii), şi că simplul fapt de a stabiliza sistemul financiar nu este o garanţie a prosperităţii, ci este nevoie, în acelaşi timp, de un plan de salvare pentru economia reală, cu obiectivul de a multiplica producţia şi a crea locuri de muncă, iar acesta trebuie să aibă scopuri ambiţioase precum salvarea financiară.
O ieşire din momentul Minski
Toate acestea s-au uitat în Europa în ultimii ani, cu rezultatele pe care le cunoaştem: nu au scăzut primele de risc în ţările cu probleme, şi nici nu au scăzut deficitele publice, pe cât se spera. Dimpotrivă, datoria publică a crescut în aproape toate statele, a crescut şomajul, sărăcia clasei de mijloc şi numărul firmelor falimentare.
Acum, reuniunea G8 ce are loc la Camp David propune evitarea prăbuşirii complete şi generarea de ajutoare pentru bănci dar şi pentru cetăţeni. Se schimbă cu adevărat climatul intelectual al epocii noastre, deplasându-se de la austeritate spre creştere? Asta spune comunicatul de la finalul reuniunii. Este vorba de o ieşire din momentul Minski (de la economistul cu acelaşi nume) în care datornicii nu pot plăti, creditorii nu vor să plătească şi toţi încearcă să anuleze datoria în acelaşi timp.
Comunicatul final a summit-ului G8 recunoaşte de asemenea, în termeni generali, momentul diferit al ciclului în care se află diferitele zone geografice ale planetei: "Ne luăm angajamentul să luăm toate măsurile necesare pentru a ne întări economiile şi a combate tensiunile financiare, recunoscând că măsurile adecvate nu sunt aceleaşi pentru fiecare dintre noi". Acest lucru este valabil pentru SUA şi Europa, dar şi pentru interiorul Uniunii Europene, unde, de exemplu, sunt conjuncturi diferite pentru Germania, faţă de Spania.
Bunul-simţ economic
Poziţia G8 trebuie să fie asumată de acum înainte atât de fiecare dintre regiuni (pe 23 mai va avea loc în UE aşa-numitul summit al creşterii) cât şi de ansamblul acestora, inclusiv cele emergente, în cadrul summit-ului G20 care va avea loc în iunie. Va fi cel de-al şaptelea G20 de la începutul Marii Recesiuni. În primele trei summit-uri (Washington, Londra, Pittsburg) s-a apărat acelaşi bun-simţ economic: credit ieftin, stimulare fiscală şi ajutor pentru bănci pentru a împiedica să se producă prăbuşirea generală a finanţelor care a avut loc în primii ani ai Marii Recesiuni din anii 1930.
Dar acţiunea politică nu a avut nici pe departe forţa necesară pentru a împiedica creşterea constantă şi intensă a şomajului, reducerea producţiei şi oprirea cererii. În G20 de la Toronto, Seul şi Cannes, departe de se recunoaşte defectul rarităţii răspunsurilor şi ale politicilor de stimulare, lumea s-a împărţit în două: cei care înţelegeau că absenţa creşterii continua să fie problema principală şi cei care au apelat la politici de stabilizare fiscală şi de austeritate pentru a se întoarce la echilibrele macroeconomice. Rezultatele se văd. Dovezi şi nu prejudecăţi.
Curând se va reuni din nou G20, de data aceasta în Mexic. Trebuie aflat dacă mandatarii vor urma, pentru economia reală, acelaşi principiu roosveltian (de la Franklin Delano Roosvelt, preşedintele american care a salvat lumea de Marea Recesiune) pe care l-au adoptat pentru finanţe: atâtea faze de recapitalizare câte sunt necesare, pentru a le salva. Iar acest principiu spune: dacă nu ai reuşit din prima, încearcă din nou.
Din Germania
Angela Merkel împotriva tuturor celorlalţi
"Europa rămâne punctul fierbinte al economiei mondiale. Din perspectiva principalilor săi parteneri, numai Germania poate veni cu o soluţie, iar austeritatea lui Merkel trece drept o greşeală majoră," comentează Süddeutsche Zeitung. "Conflictele legate de austeritate şi creştere rămân neschimbate în urma summit-ului de la Camp David: Germania se află de o parte, şi restul lumii de cealaltă", scrie în continuare cotidianul liberal.
Politica lui Merkel este poate populară în Germania, dar în afară – şi este cel mai important – ea este izolată. Germania şi Franţa trebuie să găsească un nou echilibru pentru a funcţiona în mijlocul crizei europene. Nu este vorba de a realiza un plan de conjunctură gigantic. Dar Berlin trebuie să permită o politică de creştere în Europa. Acesta este mesajul de la Camp David.
