Dacă Geert Wilders ajunge prim-ministru după alegerile parlamentare din iunie, va exista pentru prima dată în UE un şef de guvern care crede în existenţa Eurabiei. Acest continent mitologic al viitorului coincide cu Europa actuală, dar copiii lui, din Norvegia la Neapole, învaţă să recite Coranul la şcoală, în timp ce femeile poartă voalul islamic. "Plimbaţi-vă pe stradă şi veţi vedea unde ne aflăm astăzi. Noi nu ne mai simţim la noi acasă. În scurt timp, vor fi mai multe moschei decât biserici", afirma liderul Partidului pentru Libertate (PVV) acum doi ani, explicând astfel de ce ar fi bine să se dea bani musulmanilor olandezi ca să părăsească Olanda. Utilizând o astfel de retorică Wilders câştigă voturi, pentru că milioane dintre compatrioţii lui împărtăşesc cu el sentimentul de a fi ameninţaţi de o cultură străină.

Wilders, se prezintă el-însuşi ca fiind un apărător fervent al libertăţii de exprimare – şi aici într-adevăr nu exagerează. Începând cu anul trecut, el este urmărit de către Curtea de la Amsterdam pentru incitare la ură rasială şi la discriminare, pentru a fi comparat Coranul cu "Mein Kampf"-ul lui Hitler. Aproape 40% din populaţie sprijină acest proces. Şi totuşi, popularitatea PVV-ului a ţâşnit ca săgeata. Ce contează sărăcia argumentelor! Ceea ce contează sunt voturile. Dintr-o obscură fantezie ideologică, Eurabia a devenit aşadar treptat o temă fierbinte de campanie.

Un obscur fanatism ideologic devenit temă de campanie

Insistând în discursurile lor asupra exploziei demografice şi a jihad-ului [Jihadul minor, război sfânt, de exemplu împotriva infidelilor – kafir- pentru a extinde Dar-al-Islam – pământul Islamului], Wilders şi anturajul său dau impresia de a fi înţeles pe deplin cum va arăta lumea viitorului. Cu toate acestea, anchetele tind să sugereze că musulmanii, în ansamblu, resimt un sentiment de frustrare din cauza marginalizării lor în societate şi pentru mizeria în care trăiesc. Ideea că ar reprezenta o forţă puternică, încercând să se impună pe continentul european, nu poate decât să-i mire. Din contră, ei sunt chiar gata de a fi asimilaţi, de a adopta o identitate străină, ne-islamică. Dar, pentru aceasta, ei trebuie mai întâi să obţină adevărate locuri de muncă. Şi tot acest proces de integrare al musulmanilor în Europa necesită timp. De fapt, societatea multiculturală apare acum mai degrabă ca un sistem de ghetoizare. Pericolul nu vine propriu-zis de la musulmani, ci de la modul în care majoritatea populaţiei de culoare albă intenţionează să convieţuiască cu ei. Din acest punct de vedere, procesele pentru insulte împotriva Islamului sunt importante.