Mâine, la închiderea acestei enervante și deseori nu prea edificatoare campanii despre tratatul fiscal, votăm. Nu performanța guvernului. Nu tarifele la apă și întreținere. Nici măcar "austeritatea". Votăm dacă să permitem sau nu guvernului să ratifice tratatul fiscal și să modifice Constituția în conformitate cu asta. În termeni europeni este un drept important, neobișnuit și democratic, mult apreciat, dar unul care înseamnă multă responsabilitate democratică, o răspundere a alegătorilor de a-și da votul pentru o problemă ce îi privește. Prea multe de sperat, poate…

Așa cum am făcut la fiecare dintre referendumurile referitoare la integrarea în CEE (Comunitatea Economică Europeană) / CE (Comisia Europeană) / UE (Uniunea Europeană), care au fost supuse votului poporului irlandez, The Irish Times recomandă din nou un vot pentru DA. Nu doar pentru un curent eurofil incurabil și de necriticat, dar și datorită unei evaluări a intereselor vitale ale Irlandei din momentele respective – și din acest moment – un sentiment mai presus de toate că există lucruri pe care le facem mai bine, și unele pe care nu le putem face decât împreună, într-un colectiv, cu partenerii noștri europeni.

Este vorba despre construcția uniunii monetare și a monedei unice. La această sarcină neterminată – o pasăre nu zboară niciodată doar cu o aripă – se referă votul de mâine, oferind fundamente fiscale solide întregii Europe, necesare unor politici financiare sănătoare, și care vor permite statelor membre, datorită solidarităţii lor, să se împrumute în mod colectiv, beneficiind de dobânzi stabile. Nu este doar o noțiune ciudată provenită din Germania, ci o realitate a vieții economice.

Un tratat contra mofturilor speculatorilor

Nu există o masă gratis. Banii ieftini vin la un preț pe care trebuie să-l plătească toate statele membre ale zonei euro – disciplină fiscală, o administrație solidă a economiei și metode comune de aplicare a regulilor. Și, da, ceva durere. Aceasta este rațiunea atât pentru tratatul pe care ni se cere să-l susținem cât și pentru condițiile necesare accesării Mecanismului European de Stabilitate (MES), fonduri de care am putea avea nevoie din nou.

Și nu este vorba de – așa cum au susținut cei care au militat pentru NU – un "tratat al bancherilor" sau un "tratat al speculatorilor", ci chiar de unul care va permite statelor europene să se unească împotriva mofturilor speculatorilor prin crearea unei monede cu suficientă greutate și stabilitate pentru a o face impenetrabilă la atacurile lor.

Prețul banilor – dobânda – este, în primul rând, doar o măsură a riscului perceput și a nesiguranței. A ne împrumuta din nou de pe piețe anul viitor, va însemna, indiferent că Irlanda votează Da sau Nu, să ne întoarcem într-o mare de incertitudini, și o posibilă explozie a dobânzilor, de la adăpostul oarecum sigur al dobânzilor joase pentru salvare, din zona euro. De ce oare ne-am lipsi în mod voluntar de un astfel de adăpost?

Prea mult din campania pentru Da a acestui referendum s-a bazat pe strategia defensivă, un argument de două ori negativ, bazat pe consecințele maligne ale votului pentru Nu. Totuși, partea pozitivă a unui tratat care este esențial, o cărămidă solidă în construcția monedei noastre, trebuie să fie auzită.

Mai presus de orice, totuși, votați! Este vorba de Constituția voastră, moneda voastră, viitorul vostru. Nu lăsați pe altcineva să decidă pentru voi.