Atacul a venit de la cel mai apropiat aliat al Germaniei. "Indicând luni în Financial Times că excedentul comercial din Germania ar putea să nu fie "posibil de susţinut" pe termen lung, în special pentru vecinii săi din zona euro, Christine Lagarde, ministrul francez al Economiei, a ridicat un tabu ?", se întreabă La Tribune. Declaraţii, explică Le Figaro, "care reiau o teză populară la anglo-saxoni", anume că "Germania ar trebui întâi să măture în faţa propriei uşi".

De la începutul crizei greceşti, "sub presiunea opiniei publice ostile laxismului bugetar, Berlin a contrat ideea salvării Greciei", explică cotidianul francez. "Această intransigenţă a început să agaseze". Întrucât Berlinul desfăşoară "o strategie economică ne-cooperativă", spune Jean-Paul Fitoussi, preşedintele Observatorului Francez al Conjuncturilor Economice (OFCE) în La Tribune. "Strategia economică germană bazată pe creşterea exporturilor nu poate fi reprodusă de către celelalte ţări europene. Pentru ca o ţară să exporte, trebuie ca altele să importe. Dacă toate ţările europene ar încerca să-şi crească exporturile în acelaşi timp, ar fi un dezastru".

Nimeni nu-l iubeşte pe primul din clasă

"Puterea de export este una dintre constantele Germaniei", încă din secolul al XIX-lea, adaugă cotidianul economic. Iar acum "combinând preţul şi calitatea, întreprinderile germane înhaţă numeroase pieţe şi ţara a devenit campion mondial al exporturilor în 2004". "Odată cu criza grecească, s-a iscat o dezbatere asupra necesităţii de a reechilibra economia naţională (...) Dar modelul exportator este sfânt în Germania. Acest model este fluturat de Berlin ca exemplu Europei şi Greciei".

Un model sfânt la care germanii nu par a fi gata să renunţe, în ciuda criticilor vecinilor lor. "Nimeni nu-l iubeşte pe primul din clasă. Mai ales atunci când le face morală colegilor care nu şi-au făcut temele,observă Handelsblatt. Într-o zi sau alta, izbucneşte un conflict. Acest lucru se întâmplă acum". Cotidianul economic recunoaşte totuşi o parte de responsabilitate germană. "Prin excedentele noastre comerciale, nu suntem noi responsabili, în egală măsură cu grecii, spaniolii şi portughezii, de dezechilibrele în zona euro ? Şi nu procedăm noi în acelaşi fel, investind în capacităţile noastre de producţie pentru a exporta criza în altă parte ?"

Dar, venită de la Paris, această critică pare imposibilă. "Trebuia să fie exact Franţa !", exclamă Die Welt. "Această ţară care, cu noţiunea ei tradiţională a politicii industriale, deformează concurenţa internaţională şi cere guvernului german să-şi reducă surplusul comercial. [...] Aceasta urmează un raţionament economic pe care RFG l-a pus din fericire deoparte în ultimele decenii".

În acest caz, spune Handelsblatt, a se îndatora mai mult, a consuma mai mult pentru a ieşi din şanţ, ar fi o "egalizare la nivelul cel mai de jos!" "Este adevărat că Germania nu poate să se mulţumească doar cu a-şi reduce costurile. Majorarea salariilor ar libera partenerii noştri europeni de presiunea concurenţei, dar Europa ar fi slăbită faţă de SUA şi China. [...] Cel mai mic denominator comun ne slăbeşte pe toţi".

"Dezechilibrele în cadrul UE devin o problemă", observă la rândul său Süddeutsche Zeitung. "Dar sudul şi alţi europeni în dificultate se vor simţi mai bine cu recomandarea de a urma calea germană. UE în ansamblu va merge mai bine numai dacă statele îşi realizează reformele".

Cine va deţine suprematia economica în Europa?

În spatele acestui schimb de amabilităţi franco-germane se profilează o luptă pentru conducerea economică în Europa. Iar în acest caz, Financial Times a ales tabăra lui Christine Lagarde. Cotidianul londonez este de părere că franţuzoaica are dreptate să se opună "sadismului" omologului ei german, Wolfgang Schäuble, noilor pedepse îngrozitoare pentru ţările care încalcă normele fiscale din zona euro".

Zona euro "are mai multă nevoie ca ţările excedentare să-şi cheltuiască surplusul decât de noi moduri de a pedepsi ţările debitoare", a spus FT. Cu Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania forţate să pună în aplicare "importante măsuri de austeritate fiscală pentru a-şi controla deficitele umflate de criză", cotidianul economic se teme ca ţările mai puţin competitive să nu fie "forţate să intre în deflaţie şi să-şi diminueze economiile", pentru a se adapta situaţiei de criză. Soluţia: "A încuraja Germania să cheltuiască. Să-şi cumpere lucruri frumoase, nu este o prescripţie prea grea".