Alegeți o limbă
Văzând-o atât de vie, de sclipitoare şi de fermecătoare, ne este greu să recunoaştem că în urmă cu doar un an şi jumătate, Miriam Meckel se prăbuşea, epuizată fizic şi psihologic. La cei 42 de ani ai săi, Meckel a trăit întotdeauna la o sută la oră, parcurgând lumea timp de cincisprezece ani. Până în ziua în care s-a prăbuşit. În septembrie 2008, la întoarcerea dintr-o călătorie de mai multe săptămâni, Meckel moderează un eveniment despre alegerile prezidenţiale americane. În dimineaţa următoare, este incapabilă să se ridice din pat. "Era ca şi cum aş fi combinat o supradoză de somnifere şi de stimulante", îşi aminteşte ea. Suferind de dureri şi de accese de febră, ea rămâne aşezată, plângând. În timp ce pentru ea nimic nu mai are sens, se aşează în faţa calculatorului pentru a-şi consulta e-mail-urile. Descoperind că are peste cincizeci de mesaje necitite, cedează psihic.
Prezentatoarea de televiziune Anne Will, partenera sa, îi va salva viaţa ducând-o la doctor. Diagnosticul nu întârzie: Miriam Meckel suferă de sindromul Burnout [epuizare profesională]. A renunţa la modul de viaţă pe care l-a dus dintotdeauna nu a fost deloc uşor pentru această fată de preot care nu cunoscuse până atunci decât succesul. "Nu puteam crede că pur şi simplu nu mai pot să trăiesc aşa". La 31 de ani, având o diplomă în ştiinţele comunicaţiei, Meckel devine cea mai tânără profesoară universitară din Germania şi purtătoare de cuvânt a guvernului lui Wolfgang Clement la Düsseldorf [în Renania din Nord-Westfalia]. Ea moderează o emisiune de televiziune, scrie eseuri ştiinţifice, articole şi câteva cărţi şi este solicitată în 2005 de prestigioasa universitate elveţiană din Saint Gallen.
Fericirea de a fi de negăsit
În biografia sa publicată, Miriam Meckel nu apare totuşi doar ca un model de reuşită profesională. Povestea ei arată în acelaşi timp cât poate fi de dificil să aplici în practică reguli cunoscute şi înţelese demult timp. Într-adevăr, cu trei ani înainte, Meckel publicase "Das Glück des Unerreichbarkeit" ["Fericirea de a fi de negăsit" - netradusă în limba română], o carte despre riscurile legate de excesul de comunicare. Autoarea refuza termenul "Burnout", explicând că el "corespunde unei scheme în care cei care reuşesc în viaţă sunt atinşi de un sindrom de epuizare în timp ce ceilalţi, cei care au reuşit într-o mai mică măsură, perdanţii, suferă de depresie". Studiind percepţia mediatică a acestui fenomen, devine la rândul ei sensibilă.
Ea descoperă simultan că această afecţiune nu fusese recunoscută decât de curând – în 1974 de către psihanalistul Herbert Freudenberger – chiar dacă simptomele sunt cunoscute de mai mult timp. Thomas Buddenbrook ar fi suferit se pare de acest simptom. Asemeni anti-eroului lui Thomas Mann, Miriam Meckem nu îşi dădea niciodată seama pe moment în ce fel îşi supraestima forţele în momentele sale de slăbiciune. Ea făcea apel la ultimele sale resurse pentru a răspunde atât la propriile sale aşteptări cât şi la ale altora. Deci continua să suporte toate presiunile căci sindromul nu este "ceva acceptat cu bunăvoinţă" în societatea noastră. Este cel puţin ceea ce i s-a repetat mereu. "Generaţia părinţilor mei avea obiceiul să rămână cu picioarele pe pământ repetându-şi că există şi alte probleme mai grave în viaţă".
O oală cu ciorbă fierbinte de broaşte
Prin cartea sa, scriitoarea a atins o coardă sensibilă. Deşi numărul de accidente de muncă în ţările industrializate este în continuă scădere de mai mulţi ani, bolile psihice sunt din ce în ce mai frecvente. De vină este stilul de viaţă modern, în care individualizarea şi autonomia crescândă au antrenat o mai mare responsabilizare a fiecăruia. Meckel crede că omul modern este copleşit de solicitările permanente în vederea luării de decizii. Pe vremuri, sfera muncii şi cea a familiei erau bine separate. Astăzi toată lumea are un laptop şi un Blackberry acasă: "Suntem precum broaştele care se bucură de faptul că apa lacului este caldă şi plăcută în permanenţă, fără să ne dăm seama că lacul s-a transformat într-o oală pusă pe foc în care fierbe ciorba de broaşte: suntem arşi de stres şi de epuizare profesională", spune Meckel.
Avalanşa de cărţi vorbind despre această boală – în care autorii îşi dezvăluie suferinţele, asemeni lui Miriam Meckem – corespunde, potrivit propriei opinii, unui "revers al medaliei". De acum înainte, Meckel a decis să nu se mai forţeze să facă totul, ci "să facă o alegere pentru a acorda fiecărui lucru locul pe care îl merită". Iată de ce a scris această carte.
