Alegeți o limbă
Cu ocazia alegerilor municipale din Italia, de la sfârşitul lunii mai, Mişcarea 5 stele, înfiinţată în 2009 de umoristul Beppe Grillo, a cucerit un oraş important: Parma. Pe programul acestui partid se numără printre altele ieşirea din euro şi întoarcerea la liră.
Forţa de atracţie a acestei mişcări se bazează pe o propagandă anti-sistem, pe o critică - care nu se poate spune că ar fi neîntemeiată - a unei clase politice incapabile să se reînnoiască, precum şi pe o prezenţă puternică pe Web. Şi totuşi este impresionant să vezi cum primul partid care s-a declarat făţiş anti-european continuă să câştige din ce în ce mai mulţi alegători. Aceştia sunt mai ales de centru-dreapta, care este în cădere în urma efectelor combinate ale ieşirii de pe scenă a lui Silvio Berlusconi şi ale scandalurilor din jurul Ligii Nordului. Dar Beppe Grillo ciuguleşte voturi şi la stânga precum şi printre tineri, în rândul cărora este foarte popular.
Publicat pe 28 mai, un studiu al Institutului SWG atribuie Mişcării 5 stele 17% din intenţiile de vot la alegerile naţionale din 2013. Ceea ce ar face din el al doilea partid italian după Partidul Democrat (stânga, 24%), şi în faţa Poporului Libertăţii (dreapta lui Berlusconi, 16%). Programul său anti-euro reflectă în mod periculos climatul euro-sceptic care se aşterne peste ţară.
Italienii, pro-europeni saturaţi
În ultimul raport anual Eurobarometru din martie, 34% dintre italieni se declară nemulţumiţi de măsurile adoptate până în prezent de Uniunea Europeană pentru a ieşi din criză, un procentaj mult mai ridicat decât în restul Europei. Şi 20% - cea mai mare rată printre partenerii de pe Vechiul Continent - au declarat că nu mai căutau informaţii despre Europa, probabil din cauza largii acoperiri a subiectului "criza" de către mass-media. Paradox: în acelaşi timp, 74% dintre italieni consideră că nu sunt suficient de informaţi despre ceea ce se întâmplă în Europa.
Acest climat se împacă greu cu tradiţia puternic pro-europeană a Italiei. Lucrezia Reichlinpredă la London Business School, dar s-a aflat mai mulţi ani în inima uneia dintre cele mai importante instituţii ale Uniunii, Banca Centrală Europeană (BCE), după ce a crescut în Italia. "Italienii au fost întotdeauna favorabili monezii unice", observă ea. Când era şef al departamentului cercetare al BCE, în Eurotower din Frankfurt, sondajele despre sentimentele europenilor faţă de Uniune ajungeau adeseori pe biroul său. Italia era una dintre ţările cele mai încrezătoare.
"Şi totuşi, adaugă Lucrezia Reichlin, mi se pare că entuziasmul a scăzut considerabil. Puţin ca ceea ce s-a întâmplat pentru greci. Istoric, atât în Italia cât şi în Grecia, cetăţenii au avut întotdeauna foarte puţină încredere în guvernele lor". Pentru ea, din această neîncredere istorică "s-a născut speranţa că, intrând în Uniunea Europeană, am moşteni o parte din virtuţile ţărilor cu instituţii mai bune".
O opinie împărtăşită şi de alt specialist în subiecte europene, Paolo Guerrieri, profesor de economie la Colegiul Europei din Bruges, în Belgia. Acesta consideră că raportul italienilor cu Europa "nu este o relaţie antagonistă, ci complementară cu consolidarea identităţii naţionale".
Moneda euro nu mai este favorita lor
Cu toate acestea, din cauza crizei şi mai ales a sacrificiilor enorme impuse de austeritate, atitudinea faţă de Europa a devenit ostilă. O schimbare care nu a fost remarcată doar de Beppe Grillo. Partidul Democrat este ultimul care apără cu convingere apartenenţa la zona euro. În ziarele de dreapta înfloresc formulele agresive faţă de Uniune şi de moneda unică. Şi Libero, cotidianul de referinţă pentru partizanii lui Silvio Berlusconi, repetă, argumentând cu diverse sondaje, că peste 60% dintre italieni se împotrivesc acum monezii euro.
Desigur, partidul tradiţional cel mai euro-sceptic, Liga Nordului, este prea ocupat să încerce să iasă din scandalul finanţărilor publice care a răsturnat familia fondatorului său, Umberto Bossi, şi ameninţă să tragă la fund tot partidul. Dar în decursul ultimului deceniu, coaliţia lui Silvio Berlusconi a cultivat întotdeauna o relaţie ambiguă cu Europa.
Fostul ministru al economiei, Giulio Tremonti, a fost unul din arhitecţii reformei care a condus la o uşurare a regulilor privind deficitul, la începutul anilor 2000, dar tot guvernul de centru-dreapta a fost cel care, la data intrării în vigoare a monedei unice, a decis să suspende regula dublei afişări a preţurilor pe etichete în euro şi lire. Un cadou negustorilor, nucleul dur al electoratului partidului lui Berlusconi. O decizie care a penalizat consumatorii.
Ceea ce nu înseamnă că această campanie electorală 2013 duce lipsă de certuri şi polemici, mai ales cu un centru-dreapta rămas orfan de Berlusconi şi afectat de hemoragia electoratului său eurosceptic. Mai ales că ţara nu reuşeşte să se vindece de o criză împovărată de austeritate şi că populismul anti-euro a lui Beppe Grillo s-a transformat, evident, într-un aspirator de voturi.
