Oraşul spaniol Tarifa văzut dinspre Tanger (Maroc).

Europa nu mai face pe nimeni să viseze

Criza din zona euro face să pălească lumina stelei UE de cealaltă parte a Mediteranei. Mai divizată ca niciodată, interiorizată şi pradă egoismelor naţionale, ea a încetat să întruchipeze un model şi un obiectiv, întru beneficiul puterilor emergente.

Publicat pe 20 iunie 2012 la 11:10
Oraşul spaniol Tarifa văzut dinspre Tanger (Maroc).

Ţările din Maghreb observă acum peripeţiile crizei europene cu un amestec de curiozitate şi ironie, dar şi cu o doză de îngrijorare. La Alger, ca şi în Tunis sau Rabat, omul din stradă nu înţelege pe deplin complexitatea duelurilor diplomatice în jurul austerităţii la Bruxelles, dar un fapt revine totuşi pe buzele tuturor.

Este vorba despre cvasi-falimentul Greciei, situaţie în jurul căreia mass-media maghrebină difuzează în mod regulat raporturi, alertându-şi în acelaşi timp cititorii despre riscurile unei contaminări a altor ţări europene, printre care Spania, Portugalia sau chiar Italia şi până şi Franţa. Pentru Ali Shafiq, un patron de tutungerie din Alger, "Grecia este tratată de către egalii săi europeni ca o ţară din lumea a treia. În Maghreb, ne dă de gândit. Credeam că Europa înseamnă solidaritate orice s-ar întâmpla...". Pentru el, ca şi pentru mulţi maghrebini, măştile au căzut şi vechiul continent apare aşa cum este, şi anume un pământ traversat de o prăpastie între ţările bogate (şi egoiste) din nord şi ţările sărace din sud.

Deranjantul euro

Dar mai mult decât soarta Greciei, revine adeseori în conversaţii posibila dezintegrare a zonei euro şi, prin urmare, riscul dispariţiei monedei unice. Şi pentru un motiv bun. În cele trei ţări din Maghreb, mulţi sunt cei şi cele care posedă moneda europeană în numerar sau plasată în băncile europene.

"Mai multe zeci de milioane de euro în lichid circulă în Maghreb, în special în sectorul informal. Toată lumea se teme de dispariţia monedei euro, întrucât pentru a cere rambursare, va trebui justificată originea acestor fonduri", spune un bancher marocan din Casablanca.

Newsletter în limba română

Problema este deosebit de important în Algeria, o ţară unde există de patruzeci de ani o înfloritoare piaţă paralelă de valută. "Oamenii care îşi schimbă la negru dinarii au din ce în ce mai puţină încredere în euro. Ei preferă francul elveţian sau dolarul american", explică un cambist. Acesta aminteşte că moneda europeană era foarte apreciată în ultimii ani ca refugiu sigur, parţial fiindcă algerienii erau convinşi că aceasta era mai puţin falsificată decât dolarul. Desigur, deţinătorii de active externe sunt de asemenea îngrijoraţi.

"Clienţii noştri din Maghreb, titulari de conturi străine, ne inundă cu întrebări. Ei doresc să ştie concret ce s-ar întâmpla în caz de dezintegrare a zonei euro. Dar pentru moment, nu avem retrageri masive sau transferuri spre alte pieţe, precum Londra, Dubai sau Singapore", explică, anonim, un bancher parizian însărcinat cu marile conturi străine.

Sfârşitul tutelei

Dincolo de viitorul monedei euro, criza europeană este de asemenea o ocazie, pentru mulţi din rândul elitei politice şi economice maghrebine, de a agita discursuri critice faţă de Europa. Ca, de exemplu, acest diplomat marocan care insistă asupra faptului că ţara sa, ca şi vecinii ei, "a avut întotdeauna grijă să privilegieze relaţiile bilaterale cu capitalele europene mai degrabă decât să creadă fabula unei Europe unite şi solidară în privinţa relaţiilor sale cu sudul Mediteranei".

Astfel, aparenta slăbire instituţională a unei Europe ale cărei contururi nu au fost niciodată înţelese pe deplin în Maghreb pare să dea dreptate celor care s-au îndoit întotdeauna de pertinenţa unui dialog regional între nordul şi sudul Mediteranei. "Când Europei nu-i este bine, se închide în sine şi dovedeşte de fapt că nu are mijloacele de a conduce o adevărată politică regională. Cine mai vorbeşte astăzi de Uniunea pentru Mediterana?" reprobă cineva din anturajul prim-ministrului algerian Ahmed Ouyahia. Deja criticată de ţările din sudul şi estul Mediteranei, şi acuzată de favoritism faţă de Europa de Est, Uniunea Europeană este acum arătată cu degetul ca fiind un întreg în pericol de implozie.

Şi în acelaşi timp, se aud din ce în ce mai puternic vocile care cer "diversificarea" parteneriatelor economice şi politice. În Tunisia, partidul la putere, Ennahda, ca şi omologul său marocan, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (PJD), evocă necesitatea de se întoarce spre alte "centre de creştere", printre care China, ţările din Golf şi Brazilia .

Un discurs ţinut în numele realismului politic şi al eficacităţii economice, dar care, potrivit multor activişti democraţi laici, ascunde de asemenea şi un alt obiectiv. Cel de a scăpa de o stânjenitoare tutelă în materie de respect al drepturilor omului şi al democraţiei.

"Europa, în ciuda defectelor sale şi a egoismului său faţă de sudul Mediteranei, reprezintă totuşi promovarea democraţiei, a statului de drept şi a valorilor pozitive. Criza gravă prin care trece astăzi are drept consecinţă discreditarea mesajului ei umanist", deplânge un responsabil al Uniunii generale a muncitorilor tunisieni (UGTT, principalul sindicat din ţară).

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect