Alegeți o limbă
Aproape 1 600 de km separă Varşovia de Atena. Şi totuşi liderii europeni au ales să instaleze în 2004 sediul Frontex în capitala poloneză, agenţia de control al imigraţiei la frontierele externe. Uitând, se pare, că majoritatea imigranţilor ilegali care sosesc în fiecare an în Europa tranzitează prin ţările mediteraneene. "Dorinţa de a gestiona nave militare şi gărzi de coastă de-a lungul coastelor Maltei de la Varşovia, este totuşi o alegere ciudată", suspină europarlamentara germană Ingeborg Grässle, membră a comisiei bugetare a Parlamentului european. Liderii europeni s-au dumirit până la urmă, decizând în februarie crearea unei sucursale a Frontex-ului în Pireu. În noiembrie 2009, ei deciseseră deja crearea unui viitor Birou European de sprijin în materie de azil, în Malta , cu un buget de 5 milioane de euro, şi care va intra în serviciu în septembrie.
Agenţii care apar ca ciupercile
Astfel funcţionează agenţiile europene. O problemă ? Repede, cei Douăzeci şi şapte crează o agenţie, un oficiu, un birou, un institut, un observator sau o autoritate... În total, există 28 de agenţii de reglementare comunitară împrăştiate în toată Europa, de la Vigo la Helsinki, de la Heraklion la Parma. Misiunea lor ? Supravegherea OMG-urilor, calcularea duratei de muncă, asigurarea înregistrării brevetelor, controlul pescuitului... Dar aceste mici antene europene care aveau ca scop iniţial apropierea Europei de cetăţeni, costă scump în cele din urmă: cu excepţia a cinci dintre ele, care se auto-finanţează, acestea trăiesc din subvenţiile comunitare (1,24 miliarde de euro în 2008). Numărul de angajaţi ai acestora s-a dublat în cinci ani, de la 2 250 la 4 460.
"Agenţiile apar ca ciupercile, în mod iraţional, în funcţie de cererile din statele membre" protestează Véronique Mathieu, deputată europeană. Dar o reducere a agenţiilor nici nu se poate lua în considerare, atât de mare este susceptibilitatea statelor. In schimb, decizia de a crea o nouă structură depinde direct de şefii de stat. Reuniunile europene la nivel înalt duc în mod sistematic la certuri homerice, fiecare lider luptându-se pentru a obţine instalarea unei noi agenţii la el în ţară, garanţie de puteri şi locuri de muncă: în decembrie, de exemplu, slovenii le-au suflat românilor şi slovacilor sediul viitoarei agenţii europene de reglementare a energiei.
"Dacă Consiliul ar fi fost într-adevăr cinstit, el ar fi fost de acord să închidă agenţii" a replicat europarlamentara germană Ingeborg Grässle, ţintind misiunile lor adeseori redundante. Două agenţii, la Salonic şi în Torino, sunt de exemplu responsabile pentru formarea profesională. În mod similar, Eurofound (Dublin) şi 0sha (Bilbao) se ocupă cu condiţiile de muncă...
Fără controale, acestea nu respectă regulile
Altă urgenţă, la fel de greu de pus în aplicare, este controlul acestor agenţii. Întrucât derapajele se multiplică. Adeseori prea mici în mărime şi copleşite de sarcinile administrative, agenţiile comunitare se luptă pentru a se conforma regulilor impuse de Bruxelles. Şi sunt adeseori tentate să facă aşa cum vor. Exagerări ale nevoilor de bani, prea multe recrutări, lipsă de transparenţă în licitaţii, toate acestea abundă în rapoartele Curţii de Conturi care le sunt consacrate. Agenţia însărcinată cu reconstrucţia în Balcani a semnat de exemplu un cec de 1,4 milioane de euro pentru UNICEF. O operaţiune "plină de iregularităţi", observă poliţistul european.
Uneori se întâmplă ca agenţiile să depăşească limita. Acesta este cazul Cepol-ului, Colegiul European de Poliţie, situat în suburbiile Londrei, care este în curs de investigare de către Olaf, agenţia anti-corupţie din Europa. Doi dintre angajaţii săi sunt acuzaţi de a fi deturnat bani în scopuri personale. Discret, directorul suedez al agenţiei şi-a părăsit postul la sfârşitul lunii ianuarie şi a fost înlocuit cu fostul numărul doi al poliţiei maghiare. Pentru a-şi arăta nemulţumirea, Comisia a redus bugetul Cepol-ului, sustrăgându-i 1 milion de euro din subvenţii.
Scandalul a reamintit liderilor europeni că reformarea modului de funcţionare al agenţiilor europene este urgentă. Cei Douăzeci şi şapte s-au înţeles în 2009 pentru a pune frâne pe subvenţii şi recrutări. Iar preşedintele Comisiei a convocat toţi directorii de agenţii luna trecută, pentru "un schimb de opinii asupra viitoarei abordări a UE în materie de gestiune a agenţiilor". Un jargon foarte "de la Bruxelles" care ascunde prost dorinţa de a recâştiga controlul asupra acestor creaţii europene devenite incontrolabile.
