"Am ajuns la epilogul acestei lungi ierni care a ţinut cu sufletul la gură guvernele, pieţele, bancherii centrali, diplomaţii şi economiştii, bântuiţi de un spectru de neconceput până în prezent : primul faliment al unei ţări din Euroland, incapacitatea de plată a Greciei", [scrie](http://www.ilsole24ore.com/art/SoleOnLine4/dossier/Finanza e Mercati/2010/regole-mercati-finanziari-europa/bilancio-pubblico-debito/europa-economia-eurozona-grecia-contrasti.shtml?uuid=e7a12e72-38a8-11df-bea1-3d453e291b8a&DocRulesView=Libero%E2%80%A8) Il Sole 24 Ore, pentru care "la sfârşit, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, ca pe vremea unei Europe mai ambiţioase şi mai puţin divizate, au aplicat sigiliul franco-german" peacordul obţinut în 25 martie în cadrul Consiliului European de la Bruxelles.

Acordul prevede că ajutorul acordat Greciei pentru a face faţă datoriei ei publice "va lua forma unor împrumuturi bilaterale coordonate de către Comisie şi de Banca Centrală Europeană (BCE), completate de o intervenţie "substanţială" a Fondul Monetar internaţional (FMI)", explică Libération. "Intervenţia FMI-ului va fi minoritară", observă mai departe cotidianul parizian, "dar – şi aici ne putem întreba dacă acest plan este serios – s-a convenit că acest sprijin combinat nu va interveni decât "în ultimă instanţă". Pe scurt, "în cazul în care Grecia este ameninţată de insolvabilitate...". "Chiar şi cei care ar fi preferat o soluţie europeană, precum Spania, recunosc că intervenţia unui organism internaţional este pozitivă", remarcă El Mundo, pentru care "acordul este o plasă de siguranţă pentru Atena, chiar dacă este plină de condiţii".

De fapt, Liberation se întreabă dacă nu este "un simplu pansament pentru a ascunde un dezacord profund şi persistent între cele două maluri ale Rhinului". "Berlin, în termeni voalaţi, se îngrijorează de înclinaţia franceză pentru o creştere economică franceză bazată pe consum şi investiţii publice", observă cu privire la acest subiect Le Figaro, pentru care, "dimpotrivă, Parisul a criticat în mod deschis un model german bazat pe exportare şi care alimentează deficitele vecinilor". Pentru prim-ministrul grec Georgios Papandreou "Pilula se anunţă amară", spune din nou Le Figaro: "Se aştepta ca Europa să-l ajute să se refinanţeze la un cost mai mic. Atena trebuie să găsească 15 miliarde de euro până la începutul lunii mai şi 50 miliarde de euro înainte de sfârşitul anului. Condiţiile impuse de Angela Merkel fac din susţinerea comună a UE şi FMI-ului o recurgere descurajantă".

De partea germană, după săptămâni de susţinere a Angelei Merkel, presa (de toate tendinţele) schimbă direcţia: în timp ce Spiegel Online se întreabă dacă "Cancelarul de Fier" a făcut un serviciu Germaniei, a cărei imagine în Europa a suferit foarte mult, Handelsblatt titrează asupra "victoriei amare ale cancelarului", care a trebuit "să spargă ceva porţelan. Răzbunarea va veni", consideră cotidianul economic, care se îndoieşte că Berlinul va mai putea obţine o majoritate în favoarea unui preşedinte german la BCE (Banca Centrala Europeană) sau adoptarea unui tratat de instituire a Fondului Monetar European.

Acordul este de asemenea criticat în Polonia de Rzceczpospolita, pentru care "europenii au luat aceeaşi decizie controversată ca Washington-ul cu doi ani în urmă : au decis să ajute escrocii. Controversată întrucât această decizie le va creşte dificultăţile pentru a-şi limita deficitul public, şi nici nu au pedepsit vinovaţii". În România, Gândul constată că "solidaritatea europeană nu pare să existe cu adevărat", şi citează un studiu recent efectuat în Germania, Franţa, Marea Britanie, Spania şi Italia, după care "58% dintre europenii întrebaţi au fost împotriva ideii de a ajuta financiar Grecia "în numele solidarităţii europene"".