Bărbaţii şi femeile care se ocupă de familiile lor, muncesc din greu şi îşi plătesc impozitele şi-au făcut datoria: la alegerile generale de ieri, majoritatea au votat pentru Noua Democraţie, lăsându-şi la o parte opiniile şi reţinerile personale; au susţinut Pasok-ul în calitate de partener de coaliţie responsabil; şi unii au votat pentru Fotis Kouvelis de la Stânga Democratică.

Avem nevoie de oameni politici gata să fie “kamikaze”, nu de politicieni clasici care tremură când bunurile lor politice sunt puse în joc şi când oamenii reacţionează. Şi sincer, partidele politice nu prea sunt pline de persoane curajoase sau foarte talentate.

Acum, fireşte, a venit vremea pentru politicienii ţării să fie la înălţimea încercărilor, care nu vor fi uşoare. Politicienii greci, inclusiv Alexis Tsipras, liderul partidului care se opune planului de salvare, Syriza, trebuie să depăşească orice aşteptare şi să îndepărteze ţara de pericolele care o aşteaptă.

Nimeni nu poate să spună că ignoră starea jalnică în care se află statul. Nimeni nu-şi poate permite să acţioneze în mod iresponsabil doar pentru că alegătorii l-au trimis în opoziţie. Suntem cu toţii în aceeaşi barcă.

Am câştigat ceva timp

Antonis Samaras, liderul partidului conservator Noua Democraţie, a dus o bătălie grea şi a învins, în ciuda dificultăţilor. Este perfect conştient de faptul că printre cei care au votat pentru partidul lui la alegerile de ieri se află mii de alegători care au susţinut conservatorii doar pentru că doreau să evite o ieşire din euro sau o victorie a forţelor politice extremiste.

Samaras trebuie să angajeze oamenii cei mai bine pregătiţi din toate sectoarele, fără a se baza numai pe vechea gardă politică care s-a grăbit să se alinieze în spatele lui pentru fotografiile făcute la Zappeio [Palatul Parlametului de la Atena].

Marja de manevră a viitorului guvern va fi extrem de redusă deoarece toate indicatoarele sunt pe roşu, populaţia este profund dezbinată şi partenerii noştri îşi pierd din ce în ce mai mult răbdarea.

Putem oare să reuşim? Fireşte că putem. În trecut, am demonstrat deja că putem aproape să facem minuni în ultima clipă. Acestea fiind spuse, vom avea nevoie de toleranţă şi de sprijin din partea partenerilor noştri europeni şi a creditorilor noştri internaţionali, care sunt conştienţi de miză, atât pentru Grecia cât şi pentru Europa.

Cel mai important este că am câştigat puţin timp şi am putut lua o gură de aer, şi nu ne-am catapultat singuri în afara zonei euro. Să sperăm că atunci când liderii noştri pro-europeni se vor aşeza la masa negocierilor la Palatul Prezidenţial, vor reuşi să-şi depăşească propriile limite şi aşteptările noastre. Măcar de data asta, să sperăm că ne vor face o surpriză plăcută.