Alegeți o limbă
Merkel şi ziarul "Bild” le bagă germanilor în cap ideea că toată lumea le râvneşte banii. În primul rând asta este fals. Şi, în al doilea rând, miza este mult mai mare. Dacă nemţii întorc spatele Europei, democraţia este ameninţată.
Un om virează greşit şi intră pe autostradă mergând pe contrasens. La radio se face o avertizare legată de un conducător pe contrasens. "Unul ?, se gândeşte omul. Nu, sute!” Angela Merkel este acest om, iar Germania sub conducerea lui Merkel este acest conducător fantomatic pe contrasens. Noi conducem împotriva curentului raţiunii economice şi politice şi ne mândrim cu asta. Ne lăsăm convinşi de cei care ne spun că toată lumea vrea să ajungă la "banii noştri”. În primul rând asta e fals şi în al doilea rând în joc sunt cu mult mai multe decât banii noştri.
Angela Merkel lucrează la un proiect periculos: ea slăbeşte responsabilitatea europeană a germanilor. Ea vrea să ne facă să credem în mod greşit că Europa este ceva ce germanii pot să facă sau să lase, în funcţie de interesul lor imediat. Astfel Europa devine o "respublica amissa", o problemă publică neglijată, ignorată. Noi am mai avut o asemenea situaţie în Germania şi ştim ce s-a întâmplat apoi. Europa este Weimar. Şi atunci când nemţii au întors spatele Weimarului, acesta a fost sfârşitul democraţiei.
Ce va face Merkel dacă eurozona se va prăbuşi?
Vorbăria despre „banii noştri”, la care atentează aparent toată lumea, este un argument prost. Cancelarul Merkel nu foloseşte această sintagmă mot-à-mot, ci lasă asta în sarcina puşcociului ei, ziarul "Bild”. Ambii se preocupă prea puţin de Europa. Ei gândesc şi simt atlantic. Dar America a devenit slabă şi nu mai este un partener de încredere. "Bild" şi Merkel comit o mare eroare dacă subminează certitudinea europeană, a germanilor născuţi după război, că nu există un viitor pentru puterea de mijloc Germania în afara acestei comunităţi de destin care este UE. Ea acţionează acum ca şi cum noi, germanii, am putea alege între un drum european şi unul german. Dar nu există un drum german. Ce va face Merkel dacă eurozona se va prăbuşi, la fel şi spaţiul Schengen şi poate întregul acquis comunitar, adică tot ce s-a realizat în 60 de ani de integrare europeană se va prăbuşi? Să meargă cu China?
După ce Hitler a preluat puterea, după cum scria privind în urmă Sebastian Haffner, "a existat un sentiment foarte răspândit, al uşurării şi eliberării de democraţie”. Ce sentiment s-ar răspândi dacă euro s-ar prăbuşi şi Europa odată cu el? Tot unul de eliberare? Germanii ar trebui să înceapă în sfârşit să evalueze această criză cu altfel de unităţi de măsură. Poate că asta îi va salva din egoismul lor autodistructiv.
Puţină răbdare, Merkel va pleca
Fiţi liniştiţi! Nimeni nu vrea cu adevărat ca Germania să plătească datoriile Europei . Vremurile etalonului aur, în care compensarea de plăţi între Băncile Centrale se făcea la Fort Knox, iar lingourile erau transportate dintr-o trezorerie în alta, au trecut. Uniunea bancară şi eurobondurile trebuie să introducă Germania într-un sistem de securitate şi protecţie reciproce. Fără un astfel de sistem, Europa se va rupe.
Este o nenorocire istorică că în această criză avem un cancelar pentru care Europa nu este o chestiune de inimă. Şi în astfel de momente, pe care le poţi numi cu conştiinţa împăcată istorice, este vital să recunoşti realităţile politice, dar doar pentru ca să le schimbi. Aşa că merită să te gândeşti la ce s-ar fi întâmplat altfel în alte circumstanţe. Nietzsche a scris: "Întrebarea 'Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi survenit asta şi asta' este respinsă aproape în unanimitate, şi totuşi este întrebarea cardinală”. Noi punem istoria pe seama structurilor. Dar în punctele nevralgice ale istoriei, contează individul. Dacă "împăratul de 99 de zile", Friedrich al III-lea, n-ar fi murit de cancer laringian iar Bismarck ar fi rămas şi mai mult timp lângă el, poate ar fi fost evitat Marele Război?
Putem presupune că un cancelar din partea SPD s-ar fi comportat şi ar fi acţionat altfel la începutul crizei decât Merkel, ezitanta. Şi putem spera că un nou cancelar se va comporta altfel după următoarele alegeri. Un mic pont: Hannelore Kraft (SPD) a înlocuit-o pe Angela Merkel în calitate de cea mai iubită femeie-politician a ţării. Europa nu trebuie să mai reziste decât până când Merkel va pleca.
